Într'una din serile tîrzii ale lui octombrie, mergeam cu Alexandr Ivanov, editorul lui AdMarginem, pe Şoseaua Kiseleff, şi inevitabil discuţia a glisat spre proiectata editare a romanului Binevoitioarele în Rusia, cam singura ţară importantă care încă nu l-a publicat...Mi-a spus că înaintea Binevoitoarelor stă să apară un alt volum al lui Jonathan Littell, o cărticică-eseu despre Cecenia. A apărut întâi în Franţa. La finalul lui 2009 Gallimard a scos Tchétchénie, An III, în colecţia folio documents. Despre această scriere va fi vorba în cele ce urmează.
Cartea asta deşi micuţă ca dimensiuni, nu se citeşte deloc uşor. Sunt 137 de pagini de text, şi o mulţime de nume, situaţii, intrigi, sugestii şi combinaţii. Ieşi cam terfelit din această lectură! Ajungi să pătrunzi în meandrele procesului numit "cecenizare" ("tchéchénisation"), după deja reuşită formulă a "sovietizării", de altă dată. Aici desemnează puterea cecenă pro-rusească, care conduce cu mînă forte, sub oblăduirea Moscovei, sub bagheta lui Putin, şi a structurilor spionajului federal. Ajungi să pricepi, deşi vag, cînd eşti la distanţă mare şi îţi este comod şi bine, cum funcţiona şi activa acolo ONG-ul "Memorial", acea celulă menită să apere drepturile omului, şi să informeze opinia publică mondială despre atrocităţile şi durerile consumate în Cecenia. Ce a însemnat pentru acel loc: Politkovskaya, şi mai nou, Estemirova, Orlov, Sadulaeva şi alţii.
Ramzan Kadyrov este personajul-cheie al cărţii lui Littell. El este la cîrma "cecenizării", conducînd acea palmă de pământ cu forţa, subordonarea, umilirea, cu puterea armei, bombei, a intimidării şi a sfidării. Încă de pe vremea cînd Politkovskaya a reuşit să-i ia un interviu (2004), şi el era atunci un lider-boievik, cu centrul la Ţentoroi, afirma că doreşte să facă ordine nu doar în Cecenia, ci şi în întreg Caucazul, iar oamenii săi se vor face utili oriunde, chiar şi în Rusia, dacă va fi nevoie de ei! Kadyrov este pentru Littell acelaşi personaj cumplit, odios şi neîndurător, precum era Maxillien Aue, din Binevoitoarele, sau Léon Degrelle, din Le Sec et l'Humide. Teritoriul răului este cu faţă umană, în fond, doreşte binele omenirii. Cecenia sub Kadyrov este o ţară în reconstrucţie rapidă, iar Groznyi se schimbă la faţă pe zi ce trece. În bună măsură este deja reconstruit, primenit, iar bulevardul principal a şi fost rebotezat recent cu numele lui Putin! Mulţi din liderii rebeli independişti au fost atraşi treptat în tabăra pro-rusească, iar asta face ca Rusia, pas cu pas, să deţină controlul asupra oricărei scîntei subversive...mai mult decît atît, majoritatea dintre aceştia devin ofiţeri ai trupelor de interne ale Rusiei (MVD). Groznyi l-a impresionat profund pe Littell, astfel încît ajunge să afirme că Parisul are mai multe urme întipărite pe faţadele minsterelor şi muzeelor, rămase din al doilea război mondial, decît Groznyi după cele două conflicte cu armata rusă (pp.42-43). Este uimitor cum au putut renaşte străzi întregi, blocuri şi utilităţi urbane, după cumplitele bombardamente şi ostilităţi ale ruşilor, intrumentate în cadrul aşa-zisei KTO (operaţiunea contra-teroristă), care a funcţionat între octombrie 1999- octombrie 2009. KTO acum este ridicată, iar Kadyrov e cel care a devenit un dictateur samostoiatelnyi, cum îl numeşte Littell. E de consemnat că Littell care cunoaşte foarte bine rusa, se descurcă deosebit de pertinent în realităţile cecene, deopotrivă cu cele ruseşti, oficiale şi alternative. Şi tocmai pentru a transmite lumii occidentale un maxim de autenticitate, şi certitudinea faptului că puterea rusă face acolo, în Cecenia jocurile, Littell presară în textul său cuvinte ruseşti, în transcriere franţuzească: Den stroitelei (ziua constructorului, în acea zi începe naraţiunea lui Littell, dar ea face referire, implicită, la cruciala reconstrucţie a Ceceniei), zatchistki (operaţiune de curăţire completă, cu referire la combatanţii ceceni rebeli), kadyrovtsy (susţinătorii lui Kadyrov), boieviki (echivalentul englezescului killers), krycha (acoperiş, e un eufemism rusesc pentru "protecţie"), samostoiatelnyi (putere de sine-stătătoare), marchroutka (microbuz, lumea post-sovietică este marcată de acest mijloc de transport, şi în Cecenia e un transport de bază), rod (subdiviziune de clan), khoiziaïn (stăpîn, Littell îl numeşte adesea pe Kadyrov - khoiziaïn sau barine, boier, în accepţiunea din vremea ţaristă!), siloviki (forţele armatei, şi ale securităţii), tchinovniki (funcţionarii puterii, după tipicul rusesc), davaï (haide, dă-i drumul!), komanda (echipă, în acest caz, oamenii apropiaţi ai lui Kadyrov), otkat (recuperare cu dobîndă a împrumutului), i vseo (asta-i tot).
La deschiderea celei mai mari moschei din întregul Caucaz, cea din Groznyi, construcţie clonată după Moscheea Albastră din Istanbul, au venit reprezentanţi ai mai multor culte şi religii, iar Putin a fost personajul cheie al acestei manifestări; Kadyrov pozează într-un om al tradiţiei, pledează pentru renaşterea Islamului în aceste teritorii, dar în aceeaşi vreme a îngăduit şi construirea unei impunătoare biserici, practic în preajma moscheii. Credinţa lui în Islam a mers pînă acolo încît a dispus demontarea statuii de bronz a tatălui său, Akhmad Kadyrov, sculptată de sculptorul de serviciu al Rusiei, Tsereteli, în 2005, pentru că aceasta contravenea prescripţiilor religiei sale, era reprezentat cu mătănii...În acest context, nici femeile nu au scăpat de asupririle medievale, imilinţele, şi bigamiile în care se complac majoritatea bărbaţilor cu dare de mînă. Kadyrov nu e o excepţie. Şi totuşi, cum se împacă toate ororile de acolo, şantajurile, omorurile, cu dorinţa unui nebun de a face din Cecenia un Disneyland islamic? Această întrebare parcurge întreaga carte-eseu a lui Littell, şi la care aproape că nu răspunde. Cecenia rămîne un tărîm cu o dinamică a evenimentelor şi intrigilor, pe care nu o poate consemna, se pare, nici măcar un stahanovist experimentat, precum este acest Littell (gîndul îmi este, evident, la uriaşa muncă pe care a depus-o în scrierea romanului Binevoitoarele).
Coperta ediţiei franceze reproduce chipul lui Kadyrov (foto: Thomas Dworzak, care l-a însoţit pe Littell în Cecenia) ieşit din marea moschee, faraonica sa construcţie, prin care doreşte să demonstreze măreţia şi deşănţarea proiectului său, simbolul unui stat subordonat, finanţat şi întreţinut de Rusia, pentru a ţine acea parte de lume sub control politic, ideologic şi financiar. Lupta cu terorismul s-a adeverit o gigantescă afacere, un business project, precum şi o sforţare sîngeroasă de a controla teritorii, popoare, tradiţii şi human intelligence. Perversitatea acestei maşinării este abisală şi cumplită, o putem consemna (în acest caz: să citim despre!), dar neputinţa şi furia în faţa ei te face şi mai mic decît eşti...
