Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 octobre 2013 3 02 /10 /octobre /2013 06:44

Despre Nadia Anjuman (1980-2005) am aflat dintr-un interviu cu scriitorul și regizorul de origine afganeză, Atiq Rahimi. Poetă și jurmalistă, studentă la Universitatea din Herat, era născută într-o familie de etnici tadjici persani, care locuiau în Afganistan. Publicase în 2005 un volum de versuri lirice, întîmpinate cu entiziasm atît în propria țară, cît și în Iranul vecin. Volumul este intitulat - Gul-e dodi (”Floarea de-un roșu închis”), care a avut un tiraj de vreo 3000 de exemplare, un succes mai mult decît răsunător! În noaptea de 4 spre 5 noiembrie 2005 a murit în spital, în urma leziunilor și rănilor provocate de soțul acesteia, pe motiv că notorietatea ei publică și poezia fac de rușine familia!

Cazul acesta l-a zguduit pe Atiq Rahimi, care urma să ajungă în acel oraș pentru o întîlnire literară. N-a fost să fie, dar călătorește peste cîtva timp în Afganistan, unde a încercat să se întîlnească cu familia fetei. Dar i s-a refuzat dorința de a-i cunoaște rudele...a aflat apoi că soțul ei a fost întemnițat, unde a încercat un suicid, injecîndu-și în venă cherosen, iar  ”curajul” acesta l-a proiectat într-o comă prelungită. Desigur, scriitorul nu i-a putut vorbi, dar l-a văzut lungit, pe patul suferinței, atunci și-a imaginat o femeie, care i-ar fi relatat aceluia toate cîte le avea la inimă și în suflet...spuse fără teamă, direct, sec. Așa a luat naștere fabuloasa povestire intitulată Syngué sabour. Pierre de patience; scrisă direct în franceză, în 2008, tot atunci publicată (P.O.L.). În același an cartea a fost premiată cu prestigiosul Prix Goncourt. Este tradusă deja în zeci de limbi.

În 2011 textul literar a fost adaptat sub formă de scenariu de film, împreună cu faimosul scriitor Jean-Claude Carrièreiar lansarea pe piață a creației cinematice a avut loc în februarie 2013. 

Syngue Sabour - R Benoi et Peverelli03

Aici poate fi văzut filmul online, în original, cu subtitrare în limba franceză. Poartă exact numele cărții. Este un film zguduitor, realist, crud pe alocuri, dar nu mai puțin frumos și spectaculos. Poate niciodată un film nu mi-a arătat atît de explicit și direct realitățile unei lumi prăbușite, violente, măcinate de conflicte și împinse în stagnare de o quasi-totală ideologizare islamistă, care duce acea lume bătrînă într-o ireversibilă prăpastie emoțională, socială, morală și politică. Rahimi spune că metafora bărbatului paralizat, devenit o legumă inertă reprezintă ”anchiloza sistemului falocratic”, opresiv și nedrept în raport cu femeile, iar camera în care se consumă drama ”dialogului” (care e monolog în fapt, de aici vorbirea cu ”piatra răbdării”, care trebuie să aducă izbăvirea, mîntuirea) dintre cei doi - este întruchiparea femeii, care este închisă, sugrumată, abandonată și devastată de acest sistem, prin excelență violent.     

Filmul o are în prim-plan pe minunata actriță iraniană Golshifteh Farahani

 

Photo courtesy Sony Pictures Classics.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article

commentaires

Vladimir Bulat 04/10/2013 15:00


O, da, misteriile occidentale demult nu ai nimic misterios în ele!


Sunt doar "reţete", "scheme" menite să confere succes, profit şi divertisment. Demult lumea apuseană nu se adresează spiritului, minţii, gîndirii. E un erzatz, care tinde să fie eliminat...


Desigur, adevărata Biserică este în Ceruri. Cea terestră - e o instituţie. Şi ca orice altă instituţie, se degenerează în timp...))) 

alysyx 04/10/2013 13:15


Este bine ca ati dat acest exemplu.


Din punctul meu de vedere Occidentul a intinat , a facut un sacrilegiu prin "povestile"asa zis gnostice din care s au inspirat pentru a naste best seller uri.Sfantul Graal,Maria Magdalena,au fost
pervertite pentru a satisface apetenta publicului pentru mister si scandal cu iz sexual.


Din punctul meu d evedere singura biserica perfecta se afla in ceruri.Aici pe pamant nu suntem scutiti de partiniri indiferent de cine apartinem.Chiar in Biblie se spune ca acum vedem totul in
parte dar  candva vom vedea drept in fata,vom cunoaste adevarul.Nicio institutie religioasa sau nu,nu este fara pata.Trebuie sa mentinem o expectativa vigilenta dar si o situare mereu in
afara influentelor nefiltarte de instanta propriului nostru eu,care este cu siguranta dupa chipul  etern al Domnului.Trebuie sa foram catre Dumnezeul din noi,de acolo vor iesi predicile
sufletului nostru catre lume,care nu vor avea nevoie de aprobari din partea nimanui .Occident sau Orient,in faptele societatii "omul este masura tuturor lucrurilor si  a celor  care
exista precum exista si a celor care nu exista precum nu exista."

Vladimir B. 04/10/2013 12:34


Nu fac apologia religiilor aici! Constat doar unde e "sîmburele" problemei.


În Ortodoxie femeia contează, da! Vreau să cunosc un caz similar celui al Olgăi Greceanu, în oricare altă religie, caz în care cu binecuvîntarea Patriahului Justinian Marina a predicat despre Evanghelii în biserică, din amvon. 


Cartea cu aceste predici a fost editată recent:


http://www.librariasophia.ro/carti-Meditatii-la-Evanghelii-Greceanu-Olga-so-4622.html


Mai mult, în Bucureşti, la Biserica cu Sfinţi, de pe Calea Moşilor, apar cîteva sibile pe faţade. Nu ar fi apărut niciodată acolo, dacă Ortodoxia ar fi aşa misogină, după cum se
afirmă. Da, de acord, nu sunt cazuri izolate, cele de misoginism! Dar această atitudine nu este o normă, sau un comportament "autorizat" de Hristos, dimpotrivă!


Occidentul  nu a învăţat nimic din ultima "grijă lumească" a Mîntuitorului, aflat pe cruce, de a o încredinţa pe mama sa, celui mai tînăr dintre apostoli, lui Ioan!? Cine a atestat Învierea
lui Hristos? Femeile mironosiţe. Cine dintre muritori L-a văzut primul pe Mîntuiorul înviat? Maria Magdalena! Ce a dus mai departe Creştinismul din aceste prezenţe feminine? Cred că acolo s-a
piedut startul pentru "egalitatea" sexelor, bărbaţii au fost invidioşi pe întîietatea pe care Le-a dat-o Domnul femeilor...? Sau eu nu înţeleg chiar nimic?

alysyx 04/10/2013 12:13


Sunt de acord cu dv.Exista cateva puncte totusi,nu stiu daca sa  intredeschid
cutia Pandorei fara sa supar.Dar cum spunea Socrate "nu te lasa rugat ,spune
daca ai ceva de spus".O voi face mereu cu respect pentru idei
,oameni,viata,pentru dv.,pentru acest blog.
Protestantismul a avut curajul sa puna femeia unde ii este locul, adica la
egalitate,in fata barbatului  sa predice dinaintea lui.Este asta putin
lucru?Un preot ortodox spunea ca femeia este a doua in ordinea creatiei iar
mie asta imi suna cunoscut.Tot Simone de Beauvoire atentiona asupra acestei
capcane!
Nu este vina protestantismului ca societatea a  degenerat propunand modele de
un libertinaj nelimitat.Pe de alta parte  nu putem judeca absolut anumite
practici.Nu orice femeie care nu se machiaza este evlavioasa.Unele femei care folosesc make up  sunt chiar frumoase.Machiajul este arta,vine din istorie,ar fi pacat sa l
vulgarizam,sa l desconsideram .Sunt de acord ca asta se intampla azi,dar nu trebuie sa credem ca a folosi make up este un pacat.Si apoi se stie,nu femeile evlavioase au facut istoria ci femeile
curajoase si charismatice chiar cu sex appeal,vii pe dinauntru si pe dinafara .
In plus,in societatea moderna, cred ca ar trebui sa depasim acest instinct de a ne lasa ghidati exclusiv de modelele propuse de religie.Trebuie sa aducem propria noastra reforma la reforma.
Pana la urma este poate d ebun augur sa deschidem impreuna ,ca oameni,cutiile
Pandorei pentru a ne infrunta monstrii si a depasi mitologiile,in dialog,nu
credeti?

Vladimir B. 04/10/2013 11:36


@alysyx,


Îmi place f. mult cum ai cetit acest film, care este mult mai complex, cu un grad de abstractizare maxim al sensurilor pe care le conţine!


Şi, da, de acord cu faptul că femeia nu e deloc mai liberă, mai libertină, cum e în Vest, decît este ea ţinută, şi mai ales percepută, în Islam, adică în răsărit. Ortodoxia este cumva
un spaţiu tampon - vreau să cred - între tipul de femeie devenită sau proiectată, drept sex-bombă, photosop-uită, fardată, "tunată", dezgolită,
dezvrjită, cum e cea din Vest, şi femeia ascunsă de ochii bărbaţilor, tăinută în spatele porţilor înalte, reproducătoare, timidă şi mereu supusă, cum e modelul întreţinut de Islam. Chestiunea e
încă foarte delicată, cum spui...


Pînă la urmă, dacă e să privim în profunzime, fără prejudecăţi şi reţete gata-preparate, vom vedea că Ortodoxia e singura religie care şi-a pus serios şi asumat problema şi rolul femeii în
societate. Celelalte, o au pe margine! Nici în Protestantism, nici în Budism, nici în Brahmanism, cu atît mai puţin în Islam, rolul femeii nu este perceput ca demn de a fi luat (măcar) în
discuţie...