...o carte despre licori, duhori, lichide, pasiuni și trup, scrisă de Guido Ceronetti, a persistat în cap în orele în care m-am ocupat de strugurii culeși alaltăieri. Cei drept, roadă din acest an a fost una mai redusă decît în anii trecuți, dar eu atunci nu observam, căci se ocupa tata de ea. Cum tata nu mai e pe lume, în această toamnă mi-a revenit mie sarcina să „dispun” de rodul viței.
Ei bine, în primăvară am curățat via, ușor cam drastic, dar ea s-a primenit, a dat struguri mari, grei, unii de aproape un kg. Cîteva luni de zile niște ciorchini uriași au bucurat ochiul și au oferit hrană pentru imaginație, care e mereu accesul spre paradis.
Fotografii: © vladimir bulat, octombrie, 2015.
Aproape că eram disperat de cîți struguri am găsit pe vrejuri, pentru că este imposibil să mănînci o așa cantitate, iar să-i lași suspendați, se deteriorează și putrezesc, produc un mic dezastru biologic. Am decis că voi face must. Cules un lighean cu vîrf, și încă 5 sacoșe încărcate. Ales boabele de ciucuri, frămîntînd și strivind bobițele cu tocătorul de piure și cu mîinile apoi. Cred că multe poame au rămas întregi. Sper să le doboare procesul de fermentație, de macerație, care e o forță zdrobitoare, mistuitoare, devastatoare, vehementă, acidă și neîndurătoare. Mustul este o nouă existență a poamei. Treptat se va maturiza, și va deveni acea licoare unică, pe care o numim vin. Vinul este și rămîne un organism viu, mereu în căutarea unei identități, devenind cu timpul tot mai robustă, mai armonioasă și mai concretă. Un om liber știe ce-nseamnă un vin adevărat, un element cu adevărat divin.
Osana pentru darurile care ne vin din ceruri!
Fotografii: © vladimir bulat, octombrie, 2015.
