Anna Skocilenko, testul demnității umane

Alexandra Skocilenko (n. 1990) este acum condamnată de autoritățile rusești pentru „propagare de materiale false” despre armata rusă, sentință pronunțată de un tribunal din Sankt-Petersburg, în 16 noiembrie. Ea a fost arestată în luna aprilie 2022, și a fost ținută în arest toată această perioadă, pentru faptul de a fi înlocuit suporturile din hîrtie cu prețuri dintr-un supermarket cu stickere, în care artista a înscris niște opinii despre acțiunile armatei ruse, în urma invaziei în Ucraina. Aceste texte sunt:

„Soldații în termen ruși sunt trimiși în Ucraina, Prețul acestui război - viețile copiilor noștri”;

„Opriți războiul! În primele trei zile au murit 4300 de ostași, de ce televiziunile noastre tac?”;

„Armata rusă a bombardat o școală de pictură din Mariupol, circa 400 de oameni se ascundeau acolo de bombadramente”;

„putin ne minte de 20 de ani la televizor, iar rezultatul acestei minciuni trebuie să fie disponibilitatea noastră de a justifica războiul și moartea absurdă”;

„Străbunicul meu a petrecut 4 ani în Marele război pentru apărarea patriei, și nu a făcut-o pentru ca acum Rusia să devină stat fascist, care a invadat Ucraina” etc. 

O pensionară a fost scandalizată de această intervenție tăcută, aproape invizibilă a unui om tînăr, creativ, liber în opiniile sale, și a mers la poliție, unde a denunțat-o pe Alexandra, la scurtă vreme Skocilenko a fost arestată, și de atunci a fost privată de libertate, în pofida faptului că de fiecare dată a făcut dovada că este un om cronic bolnav (dependentă de un cardiostimulator), că suferă de celiachie, că este deținută în condiții improprii, periculoase pentru sănătatea ei șubredă, doar că autoritățile nu s-au sinchisit nici cînd o parte din comunitatea medicală s-a mobilizat în susținerea acțiunilor nevinovate ale Alexandrei.

Devine foarte clar că nu cazul pretins penal în sine este relevant pentru mașinăria juridică a statului putinian, ci intenția vădită a sistemului represiv de a intimida, de a umili, de a livra un exemplu care să aibă o rezonanță cît mai mare în societatea rusă, suficient de uniformizată și imunizată, dar nu îndeajuns de înfrîntă!

Gîndirea liberă nu este dezrădăcinată încă cu totul, nici din cei care au decis să rămînă în Rusia, după ce această țară a intrat mișelește pe teritoriul Ucrainei, în 24 februarie 2022. 

Pentru acțiunea sa artistică în fond, Alexandra a încasat 7 ani de detenție într-o colonie cu regim special, și dacă sănătatea îi va permite, va trebui să isprăvească acest termen day-to-day, din care trei ani fără drept de a avea posibilitatea de a construi site-uri, din ce-și cîștiga pîinea de zi cu zi; 

Sora ei, Anna Skocilenko, într-un reportaj difuzat de la Paris - unde s-a refugiat, spune că sora ei este simbolul acelui ceva, ce puterea politică rusă detestă cel mai mult: creativitatea, fragilitatea, homosexualitatea (Alexandra este lesbiană), libertatea de a gîndi, numele ucrainean...Aparatul represiv se răfuiește cu cineva care este vulnerabil, este femeie, are un spirit creativ, întreprinzător, ludic, iar aceste calități sunt ținute sub control (să ne amintim doar cît de crunt s-au răfuit autoritățile ruse cu grupul de punk rock, Pussy Riot, în 2012!, despre care am zis că vorbim despre testul Pussy Riot al societății ruse, divizate cumplit deja de atunci!). Probabil, că a devenit deja o tradiție, în care femeile ruse manifestă mai mult curaj în lupta cu regimul cumplit de la Kremlin.

Cazul Alexandrei Skocilenko face parte din această sumbră și anaerobă istorie, în care însăși demnitatea umană este pusă la grea încercare, hotărîtoare.       

Anna Skocilenko, după ce i s-a comunicat sentința finală.