Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

4 février 2010 4 04 /02 /février /2010 20:55
106

Iată ”mărul discordiei” pentru mine; cînd a fost distrus acest monument din fața Parlamentului RM în vara lui 1991 mi-a devenit clar: un viitor cultural în acest areal nu va exista! Știu, sună brutal, acuzator și sentențios. Dar asta am simțit atunci, cam același lucru îl simt și acum, după aproape două decenii. Eram de față cînd prăbușirea începea, și mulți polițiști asistau, pasiv. Turma umană dezlănțuită își făcea ”treaba”, demola un monument instalat în acel loc cu un deceniu și jumătate înainte...Dar cu cine concret se răfuia mulțimea? Cu marxism-leninismul? Cu comunismul rezidual și în plină disoluție atunci? Cu una din cele mai izbutite opere de artă monumentală excutate la Chișinău? Cu sculptorul Lazăr Dubinovschi?

109

Imaginea aceasta datează de prin 1974-1975. A fost făcută în atelierul lui Lazăr Dubinovschi. Este varianta finală a ansamblului sculptural, modelat în lut, după care s-a turnat/ștanțat versiunea defintivă, cea care a fost instalată în fața fostului CC al PCUS al RSSM (vezi mai sus). Postamentul din marmoră roșie avea să se monteze la fața locului.

”Răscolesc” prin cap în căutarea unei paralele sau similitudini pentru această indubitabilă reușită plastică, iar cronologic îmi vine doar comparația cu
monumentul dedicat celor doi gînditori ridicat la Berlin, din 1986, lucrat de sculptorul german Ludwig Engelhardt. Monumentul de la Chișinău a fost dezvelit în anul 1976. Ambele însă poartă amprenta recuperării de către socialismul tîrziu a celor care au scris Manifestul Partidului Comunist. Apariția simultană a acestor două monumente face și mai radicală diferența între ele; evident, în favoarea lucrării lui Dubinovschi. De ce? Un element distinctiv ar fi originalitatea monumentului chișinăuean, prin așezarea ambelor figuri față către față, aflate într-o relație de interdependență și convivialitate, în raport cu statismul și alienarea personajelor din monumentul lui Engelhardt. Dacă Apoi, contextualizarea monumentului lui Dubinovschi face, implicit, și mai clar mesajul ideologic al acestuia; la Berlin monumentul este așezat într-o piață vastă, cu un nucleu circular pavat, Marx-Engels-Forum. Deși acest Forum își păstrează configurația finală din anul 1986, fiind amenajat inițial în 1977, discuțiile asupra viitorului acestui loc din Berlin Mitte sunt încă aprinse și pătimașe. Stînga politică germană a pledat pe larg, și întemeiat, pentru păstrarea acestei relicve, devenind acum un loc de atracție turistică, care conservă materialitatea trecutului comunist. Trebuie să menționez că celebra fotografă Sibylle Bergemann (cunoscută și ca fotografă de modă) a documentat de-a lungul cîtorva ani elaborarea și apariția acestui monument al lui Ludwig Engelhardt, inclusiv momentul montării, material reunit sub titlul unei serii:  "Das Denkmal" (Monumentul, 1975-1986). Interesant de observat că una din primele schițe ale lui Engelhardt seamănă oarecum cu monumentul lui Dubinovschy. Efortul acestei fotografe era și rămîne unul afectiv și profund conceptual, căci conținea deja (in nuce) amprenta recuperatorie a unui regim care nu mai există, și se constituie acum sub formă de document autentic, oglindă activă în fața uitării...Trecutul, cu toate ale lui, face parte din fibra ființei noastre raționale, maturizate, și a uita ororile și perfidiile petrecute, înseamnă autoanihilare și recădere în barbarie. Imparțialitatea nu este neapărat o dovadă a înțelepciunii. Avem mereu nevoie de dovezi.  Monumentul lui Ludwig Engelhardt este una din ele.

Monumentul lui Dubinovshi nu a avut parte, fatalmente, de un așa destin. El nu a putut fi conservat, nici salvat, fie și prin strămutarea lui într-un loc mai neutru. La EREN, în spațiul expozițional din Lacul Morilor, acolo s-au păstrat cîteva piese monumentale, proiectate altădată în spațiul public al Chișinăului, în era comunistă. Probabil că acolo monumentul lui Marx și Engels a fi trebuit expus! Distrugerea lui developează lipsa totală de afect și discernămînt a maselor populare în momente de confuzie și panică necontrolată.
vr oldchisinau com-1982-017Fotografie din 1982 [arhiva: oldchisinau.com]

Piațeta din fața Parlamentului Republicii Moldova e acum pustie, dar intențiile actualei puteri sunt de a pune acolo un
monument al victimelor torturii. Primele (în)semne generate de concursul-caricatură, pus la cale spre a obține o propunere de monument cîștigătoare, mi se par ridicole dovezi ale lipsei de imaginație și reziduuri ale unei gîndiri plastice captive, îngălate și incapabile de propecțiuni contemporane. Amalgamarea unor forme plastice, ghidate de o gîndire confuză, nu înseamnă cîtuși de puțin proiecția unui monument, ci o poziționare cu semnul minus în fața viitorimii... 

P.S. Mă bucură faptul că amicul meu Teodor Ajder încearcă să teoretizeze pe seama
destinului monumentului lui Lazăr Dubinovshi, dar despre ”locul” rămas gol din fața Parlamentului RM. Astfel de poziționări nu sunt doar necesare, ci și obligatorii într-o democrație autentică. Nu le putem evita fără a cădea în ridicol și derizoriu.


P.S.S. Aflu astăzi din gazeta municipală că pe un alt monument al lui Dubinovschi au pus ochiul autorităţile, pe cel de pe Bd. Renaşterii, Monumentul eroilor comsomolişti!  Se doreşte strămutarea lui, şi înlocuirea cu un monument al lui Grigore Vieru! Nu m-ar mira ca în scurtă vreme să-mi parvină vestea despre intenţia de a demonta şi statuia ecvestră a lui G.I. Cotovschy...de atunci încolo, nu va mi exista nimic din opera lui Dubinovschi la Chişinău. Halal, naţiune moldavă! 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Vladimir B. 15/02/2010 13:25


@ Vitalie,


de acord cu tine în privinţa idiotismului legat de răfuiala cu monumentele. Măcar atîta lucru l-au înţeles moldovenii: forţa simbolică pe care o exercită monumentele asupra vremurilor! Dar
insistenţa cu care această răfuială durează de prea multă vreme, mă pune serios pe gînduri, mă îngrijorează de fapt.
Cunosc că situaţia cu monumentele puse în locul celor demolate sau translatate, nu este tocmai roze. Punctual, pot spune că:

1. valoarea inserturilor monumentale noi este submediocră;

2. lipseşte un plan general de înnoire a peisajului urban;

3. concursurile pentru edificarea monumentelor sunt strict formale, circumscrise şi destinate doar artiştilor locali;

4. juriile acestor concursuri conţin aceleaşi persoane, indiferent de subiectul pus în discuţie, ceea ce face ca rezultatul votat de acestea să fie mereu previzibil, lipsit de problematizări
radicale;

5. contextul actual necesită un număr de monumente pe care societatea moldovenească nu e dispusă să-l realizeze!

Cu titlu de părere personală, sunt dispus să continui acest dialog, pe care-l consider şi necesar şi productiv. 


vitalie spranceana 13/02/2010 01:25


Vladimir, e prea tare spus"antisemitismul nationalismului moldovenesc". adevarul e ca nationalismul moldovenesc nu prea are treaba cu antisemitismul (doar ortodoxismul radical, dar ala, atat din
motive istorice cat si din motive comerciale - se teme de pierderea monopolului asupra tarii "ortodoxe in proportie de 94 %", cum le place lor sa citeze. e drept ca exista niste socoteli
neincheiate ale memoriei noastre colective cu evreii si evreimea: istoricii moldoveni si o parte a opiniei publice nu vede contradictii in a condamna pogromul din 1903, pe de o parte, si a slavi
regimul lui Antonescu, cel degraba omoratoriu de evrei, pe de alta parte...o fi existant, poate, un antisemitism latent: am auzit des in copilarie ca evreii ar fi zgarciti, ca se gandesc doar la
bani etc, dar, am auzit ina celasi timp povesti frumoase de omenie si prietenie intre cele doua etnii...revenind la nationalismul moldovenesc (sa inteleg ca il ai in vedere pe cel care se reclama
de la romanism si latinitate) acesta este mai degraba un anticomunism totalitar (pentru ca nu sufera abateri de la dogma unica) decat un curent ideologic conturat si coerent... acest anticomunism
ridicat la rang de "virtute", prost inteles si prost conceput  (pentru ca ii lipseste unitatea dintre practica si retorica, dintre morala si actiune, dintre etica si practica) e un refren,
nimic mai mult...Dubinovschi nu a fost marginalizat din cauza evreimii sale, ci mai degraba dintr-un fel de idiotism care vede lupta cu trecutul doar prin prisma bataliei cu monumentele (neglijand
purificarea personala, recuperarea demnitatii, restabilirea adevarurilor etc)...


Vladimir Bulat 10/02/2010 13:47


@Vitalie,

merci de aceste nuanţări...ele vin, poate, dintr'o cunoaştere la "firul ierbii" a procesului literar din Chişinău, în speţă...Viziunea mea, mai globală, este cea a culturologului, care nu salvează
amănuntele, detaliile, în favoarea totalităţii. În mintea mea dispariţia şi barbarizirea monumentelor şi a memoriei lui Lazăr Dubinovschi, se asociază cu antisemitismul noului naţionalism
moldovenesc...

Nu mă va convinge nimeni-niciodată că tot ce i s'a întîmplat lui Dubinovschi după moartea sa, survenită în noiembrie 1982, se poate numi o dovadă de respect, şi măcar o atitudine raţională din
partea posterităţii...Suntem nişte urmaşi nedemni, iresponsabili, fără discernămînt, "oameni prea recenţi". Valoarea lui Dubinovschi în timp urmează să fie cunoscută. Dar cum şi cînd o vor face
moldovenii, dacă moştenirea lui plastică este sistematic schilodită, risipită, distrusă, neglijată?


vitalie spranceana 08/02/2010 19:50


Vladimir, nu e un gol cultural ci un plin de o anumita forma, sau forme, pentru ca ar trebui sa ne eliberam de povara gandirii unitare (o forma, un singur tip de arta)...zicea candva Dumitru
Matcovschi, intr-un editorial publicat in Literatura si Arta (pe vremea cand ii mai erau publicate scrierile acolo, adica cand se incadra in tiparele gandirii unice si cand arunca de zor zoi in
capul unor oameni onesti si de treaba de la Balti, grupati in jurul revistei Semn), deci Matcoschi zicea, citez din memorie: l`art pour l'art  e inacceptabila in Basarabia si asa va fi
intotdeauna...asta ar fi esenta "golului" de care vorbesti tu - un anume tip de a privi estetica, un anume tip de valori, un anume tip de slujire...e tipul care da verdicte de patriotism,
certificate de iubire de tara si aia care au vanatai in piep de atata lovit cu pumnii: noi suntem patriotii...ei au distrus statuile lui Dubinovschi, ei l-au rupt pe Vaculovcshi pentru ca nu a
cantat "corect" Romania etc...
dar nu sunt doar, mai sunt si altii, mai teferi, care scriu, scriu, scriu...Nicolae Esinencu ar fi un exemplu de om ce scrie cum ii vine, nu cum ii cere partida, Vladimir Besleaga, un om
extraordinar, care mai reuseste si sa ajute generatia tanara sa scrie si ii incurajeaza, apoi niste oameni mai tineri, de la Oleg Garaz la Horia Hristov...si multi altii...linii, forme, ideologii
estetice - e un proces normal, firesc...


Vladimir Bulat 06/02/2010 18:02



Părinte Savatie,


pe blogul meu scriu articole originale, nu preiau decît sub formă de hiperlink. De ce e această întrebare? Că eu nu sunt deloc anisemit, luîndu-i apărarea minunatului sculptor Lază Dubinovschi!