M-am gîndit să nu vorbesc pe larg despre Ankara - capitala politică a Turciei -, ci să arăt cîteva imagini, secvențe variate ale orașului, din unghiuri diferite, de pe înălțimile citadelei, care e în plină refacere acum...
Sobra construcție, neo-clasică, a mausoleului lui Atatürk este vizibilă din multe puncte înalte ale metropolei. Personal nu am dorit să mă apropii mai mult decît atît de această ”mastabă”, vederea de departe fiindu-mi suficientă pentru a înțelege mai bine cultul care a pus stăpînire pe Turcia, pentru cel care a scos-o din feudalismul otoman, spre a o proiecta în fugara contemporaneitate.
Curtea recent restaurată (după 2005) a fostului han al Cîrligului (Ḉengel Han - 1523), care în acest moment aparține lanțului hotelier și de restaurante, ”Divan”. În cealaltă jumătate a hanului se află una din cele mai prestigioase instituții muzeale tehnico-industriale din Turcia - Rahmi M. Koç Museum. Un muzeu privat, cum apar multe în acea țară!
Curtea Muzeului Civilizațiilor Anatoliene (doar parțial deschis în acest moment!) oferă o perspectivă amplă și generoasă asupra panoramei urbei contemporane. Iar interiorul curții abundă de artefacte deosebit de prețioase, din epoci diferite, și aparținînd popoarelor care au staționat și evoluat pe pămînturile incomensurabile ale Anatoliei...precum și acelor neamuri, care doar au prăduit, asaltat și înfricoșat aceste teritorii. Aici este anticamera uriașei și mereu suprinzătoarei Asii Meridionale.
Piatra aceasta, probabil cu tîlc funerar, mi-a amintit în chip flagrant de imaginile de pe epitafurile creștine. Nici nu e de mirare; creștinismul a modelat multe tipare culturale în aceste locuri. Dar mai ales în Capadocia, despre care voi avea răgazul să povestesc pe îndelete.
Am ezitat îndelung asupra felului în care să pun punct acestui reportaj fotografic din prima mea vizită la Ankara. Sunt de părere că era nevoie să arăt casa unui om al locului. Un oraș trăiește și respiră mai ales prin plămînii locuitorilor săi. Este viu doar prin ei. Casa aceasta modestă, simplă și umilă o găsesc a fi tipică pentru ceea ce a fost și va rămîne fosta așezare Ancyra, cunoscută în istorie și ca Angora. Poate, e un loc ca oricare altul, dar îmi dau seama, că e anume de acolo, din acea vatră ancestrală, anatoliană.
Din perioada străvechii Ancyra nu a mai rămas mare lucru, poate doar ruinele unui amplu Monumentum Ancyranum...
Foto: © vladimir bulat, aprilie, 2014.
