Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

7 février 2012 2 07 /02 /février /2012 11:59

Acesta este titlul unui poem al poetului şi editorului Carl Sandburg.

A fost publicat în volumul Slabs of The Sunburnt West (1922).

 

Poemul a figurat în catalogul primei expoziţii personale americane a sculptorului Constantin Brâncuşi ( The Brummer Gallery, NY, nov-dec., 1926). Întregul material al catalogului a fost reprodus în România comunistă, în revista ARTA, nr. 1 / 1979. Textul introductiv era semnat de Paul Morand

 

Traducerea acestui poem aparţine poetului şi traducătorului A.E.Baconsky, şi a fost inclus în placheta Versuri, editura Tineretului, Bucureşti, 1966.

 

"Brâncuşi e un năzdrăvan;

el îşi economiseşte banii de tren şi călătoreşte fără ţintă;

un năzdrăvan cu bagajele gata şi fără nici un oraş;

ei da, Brâncuşi e un năzdrăvan;

el înţelege păsările şi craniile atît de bine;

ştie cum atîrnă părul în cocul şi-n cozile de pe capul femeii;

de-atîta vreme le ştie încît ştie de unde vin şi unde se duc;

el pătrunde tainele primilor, celor mai vechi creatori de forme.

Şi nu vorbim deocamdată cu gura prea slobodă despre Brâncuşi căci abia a pornit;

nici nu poate spune încă numele locurilor încotro se va duce cînd va avea vreme şi va fi gata de drum;

o, Brâncuşi, tu care păstrezi la soare, în preajma uşii tale scînduri de lemn tare,

aşteptînd ca lemnul tare să devină mai tare,

pentru ca mîinile tale tari să-l modeleze,

tu, Brâncuşi, cu dălţile şi ciocanele tale, cu păsările care devin conuri, craniile ce devin ouă

-- cît de adîncă e-n inima ta speranţa că o dată şi-o dată vei găsi un con, un ou, atît de tari,

încît atunci cînd pămîntul se va preface în ceaţă, ultimul ce va dispare va fi un con, un ou.

Brâncuşi, tu nu vei da un anunţ în ziare scriindu-i lui Dumnezeu că e spre binele lui de va veni el la tine;

nu vei deveni prea limbut împuindu-i urechile lui Dumnezeu cu rugăciuni;

nu vei deveni impertinent şi nici familiar ca şi cum Dumnezeu

ţi-ar fi vecinul căruia nu o dată i-ai numărat cămăşile pe frînghia de rufe;

tu vei vorbi-ntotdeauna cu îndoieli şi abia auzit sau vei fi tăcut ca şoarecele-ntr-un pod

de biserică la ceasul cînd se dezlănţuie orga revărsînd valuri oceanice pe stîncile însorite ale ţărmului.

Dacă Domnul păstrează în ceruri cîte un colţ pentru muritorii ce se luptă aprig cu viaţa,

atunci va fi unul şi pentru tine,

unul fi-va desigur şi pentru tine."  

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Vera P. 07/02/2012 16:46


Domnule Vladimir,


 


banuiesc ca stiti, stiindu-va un erudit, ca Ezdra Pound a publicat, in 1921, in revista The Little Review un amplu studiu asupra operei lui Brancusi! Acesta a fost ilustrat cu 24 de reproduceri,
care puteau fi un bun prilej de meditatie si judecata pentru un tip sensibil ca Sandburg. Plus de asta, opere de Brancusi au fost expuse inca din 1914 la NY. Deci judecatile fine ale lui Sandburg
sunt hranite de cunoasterea oarecum livresca a operei sculptorului. Pasajul cu oul, conul este antologic.


Foarte frumos acest poem!

Vladimir Bulat 07/02/2012 16:08


@Mona,


greu de spus, daca e sau nu e ireverentios sa pui numele lui Brancusi unui vin!


Vreau sa cred insa, ca nu! Daca bancnota post-comunista de 500 de lei avea a lui efigie, de ce sa fie nepoliticos ca cel care bea un vin bun, de Bordeaux, sa se gindeasca la olteanul care nu
era tocmai un catar, in ale alcoolului...?


S-apoi, de ce sa mitizam numele unor oameni, chiar daca genii? Daca te uiti atent, poemul acesta nu e neaparat edulcorat la adresa lui Brancusi, pe care SUA avea inca sa-l descopere!!!


Atentie: poemul e scris in 1922, iar prima mare expozitie la NY se va face in toamna tarzie a lui 1926...Dar de Brancusi deja se stia acolo...Faima lui trecuse oceanul inaintea marilor sale
opere) 

mona 07/02/2012 15:26


Ce poem delicat !


Saptamana trecuta s-a lansat pe piata romaneasca un vin din regiunea Bordeaux, numit Cuvee Brancusi si ma
gandeam daca nu cumva, numele asta de vin nu e, intr-un anume fel, ireverentios…