Acesta este titlul unui poem al poetului şi editorului Carl Sandburg.
A fost publicat în volumul Slabs of The Sunburnt West (1922).
Poemul a figurat în catalogul primei expoziţii personale americane a sculptorului Constantin Brâncuşi ( The Brummer Gallery, NY, nov-dec., 1926). Întregul material al catalogului a fost reprodus în România comunistă, în revista ARTA, nr. 1 / 1979. Textul introductiv era semnat de Paul Morand.
Traducerea acestui poem aparţine poetului şi traducătorului A.E.Baconsky, şi a fost inclus în placheta Versuri, editura Tineretului, Bucureşti, 1966.
"Brâncuşi e un năzdrăvan;
el îşi economiseşte banii de tren şi călătoreşte fără ţintă;
un năzdrăvan cu bagajele gata şi fără nici un oraş;
ei da, Brâncuşi e un năzdrăvan;
el înţelege păsările şi craniile atît de bine;
ştie cum atîrnă părul în cocul şi-n cozile de pe capul femeii;
de-atîta vreme le ştie încît ştie de unde vin şi unde se duc;
el pătrunde tainele primilor, celor mai vechi creatori de forme.
Şi nu vorbim deocamdată cu gura prea slobodă despre Brâncuşi căci abia a pornit;
nici nu poate spune încă numele locurilor încotro se va duce cînd va avea vreme şi va fi gata de drum;
o, Brâncuşi, tu care păstrezi la soare, în preajma uşii tale scînduri de lemn tare,
aşteptînd ca lemnul tare să devină mai tare,
pentru ca mîinile tale tari să-l modeleze,
tu, Brâncuşi, cu dălţile şi ciocanele tale, cu păsările care devin conuri, craniile ce devin ouă
-- cît de adîncă e-n inima ta speranţa că o dată şi-o dată vei găsi un con, un ou, atît de tari,
încît atunci cînd pămîntul se va preface în ceaţă, ultimul ce va dispare va fi un con, un ou.
Brâncuşi, tu nu vei da un anunţ în ziare scriindu-i lui Dumnezeu că e spre binele lui de va veni el la tine;
nu vei deveni prea limbut împuindu-i urechile lui Dumnezeu cu rugăciuni;
nu vei deveni impertinent şi nici familiar ca şi cum Dumnezeu
ţi-ar fi vecinul căruia nu o dată i-ai numărat cămăşile pe frînghia de rufe;
tu vei vorbi-ntotdeauna cu îndoieli şi abia auzit sau vei fi tăcut ca şoarecele-ntr-un pod
de biserică la ceasul cînd se dezlănţuie orga revărsînd valuri oceanice pe stîncile însorite ale ţărmului.
Dacă Domnul păstrează în ceruri cîte un colţ pentru muritorii ce se luptă aprig cu viaţa,
atunci va fi unul şi pentru tine,
unul fi-va desigur şi pentru tine."
