Proiectul a debutat în realitate anul trecut, acum devenind un festival. La biserica anglicană din București am asistat la un emoționant recital al lui Jakob Bro, acum avem parte de un adevărat tur de forță, oferit de aceeași neobosită echipă - jazz.ro
Prima zi a acestui festival - desfășurat în eleganta Biserică Luterană, de pe strada cu același nume - ne-a oferit două recitaluri în formulă de duo (Mircea Tiberian, mini-orgă și pian & Liviu Butoi, clarinet, saxofoane; Nik Bärtsch, pian preparat & Sha, saxofon).
Prima parte - fără surprize! Tiberian & Butoi au prestat ”ca la stat”, fără emoție, vibrație și noutate. Poate că haina unui astfel de festival este cam strîmtă pentru ei? Poate, recipientul bisericii luterane - prea amplu pentru o muzică atît de firavă, pe alocuri, și incisivă cam gratuit, în anumite pasaje, dar orizontală, cum o concep și o interpretează cei doi? Un gînd, pervers poate, mi-a trecut prin cap în timp ce ai noștri prestau: la cît de multă muzică bună există-n lume, de ce să ne chinuim aparatul auditiv & sensibilitatea cu astfel de produse?
Elvețienii Nik Bärtsch & Sha au devenit demult de-ai casei în România, dar de această ne-au uluit pe toți prin faptul că au produs un adevărat eveniment, special pentru acest festival. Recitalul lor a avut două părți, în prima au actat ei doi, în formula care i-a consacrat. Modulul 42 a urmat unei compoziții pe care am audiat-o pentru prima oară.
După o pauză de reamenajare au intrat în spațiul sacramental (vorbim de o biserică, totuși!) un grup de coarde - String Orchestra, București, alături de percuționistul Mats Eser. Am avut parte de o compoziție fabuloasă pe care Bärtsch & Sha au dirijat-o și la propriu și la figurat, dînd naștere unei ample opere-colaj de muzică polifonică și dodecafonică, iar scurtele asezonări la marimba, oferite de Eser, au trezit și mai puternic sentimentul nerăbdării de a avea această operă imprimată pe un CD sau chiar pe un DVD, căci și întreaga gestică & prestație a întregului ansamblu merită văzută și urmărită. Privirile muzicienilor, surîsurile, foșnetul partiturilor, dirijatul elegant a lui Bärtsch - toate au contribuit la împlinirea acestei opere totale!
Un debut de festival care ne va oferi încă destule momente emoționante, într-un decor unic în felul său, pe care-l semnalez doar prin prezența celor două orgi vechi. Acestea sunt obiecte de patrimoniu documentar-istoric.
Orga mică, Johannes Prause (BV) / Hermann Binder (SB), 1796. Restaurată în mai multe rînduri. Din 2001 este în acest loc, adusă din Transilvania, de prin părțile Sibiului (Măgărei, actualmente Pelișor).
Orga mare, Otto Walcker (Ludwigsburg, Germania), 1912.
