Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

12 avril 2018 4 12 /04 /avril /2018 07:07
foto: vladimir bulat @2018

foto: vladimir bulat @2018

Atîta m-am priceput io să descifrez din inscripția sculptată de de-asupra ușii de intrare în bisericuța din grecii de jos (ilfov): „Rădicatu-s-au aceastu ușă () în luna lui iulie în leat 7263 (1755), făcută de meșter (micu) gheorghie ”...

Cine poate da o mînă de ajutor în deslușirea acestei mărturii scriptice este îndemnat să o facă cu toată îndrăzneala!

Avem în fața ochilor un scurt text de care ne despart 263 de ani! wow, pentru epoca noastră este ceva de neimaginat...căci clipa a substituit secolele, iar modelele & modele se succed cu viteza luminii.

Poate că un astfel de text ne vorbește despre statornicie, bună așezare? Sigur, așa este.

Întrucît postarea cu pricina fusese afișată în proteicul și sterilul totodată fb, și generînd un șir de comentarii pe care le găsesc nu doar pertinente, ci și utile, am decis să trasfer pe cele referitoare la subiectul discutat aici, în pagina mea personală:

Vladimir Bulat
17 hrsBucharest
 
Cristina Cojocaru Bună ziua! Transcrierea corectă a inscriptiei este: „Rădicatu-s-au aciastu uşă la veleat 7263 (1755), în luna lui iulie, meşt[er] Micu Gheorghie, logofăt [..] în”. Am publicat-o în teza mea de disertație susținută la Universitatea Națională de Arte în 2013 .
Vladimir Bulat Cristina Cojocaru: Hristos a Înviat! mulțumesc pentru această precizare; doar că nedumerit sunt asupra cuvîntului „logofăt”, deși acum văd și io că e anume această demnitate gravată...este cunoscut numele lui în analele meșterilor în lemn?
Cristina Cojocaru E într-adevăr o biserică foarte interesantă aflată în pericol
Cristina Cojocaru Vladimir Bulat Adevărat a înviat! Judecând în primul rând după redactarea deficitară a mai multor cuvinte, am presupus că demnitatea de logofăt nu e legată de numele meșterului Micu Gheorghe (sau a meșterilor Micu și Gheorghe, pentru că abrevierea nu ne lasă să concluzionăm dacă e vorba de o singură persoană), ci mai degrabă de intervalul rămas necioplit pe ultimul rând (l-am marcat cu puncte de suspensie), înainte de ”în”. Presupun că numele logofătului a rămas nescris. Oricât de liberalizate ar fi fost rangurile bioerești în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea este greu de crezut că un logofăt (în cazul asta cu sensul de grămătic, scriitor de acte de cancelarie) să fi redactat atât de prost. Cel mai probabil logofătul necunoscut este cel care a dictat textul unui meșter slab cunoscător de carte. Din păcate nu am reușit să găsesc o explicație pentru cuvântul ”în” lăsat în suspans. Nu se leagă de nimic . E, totuși, o inscripție ciudată.
Vladimir Bulat da, mulțumesc, întru totul de acord...tocmai, „logofăt” nu putea fi acela care să fi scris acest text; e o inscripție cu multe puncte de suspensie; acum despre pictură! atît cît am reușit să văd în prodvoraș (sic!) calitatea acesteia este foarte ridicată, chiar și programul, incluzînd Facerea și Conciliile ecumenice, plus acel Deisis (deși poate fi și o variantă simplificată a Învierii), mă face și mai dornic de a intra în acel chivot; și încă o întrebare: cum s-a făcut datarea monumentului? doar nu s-o fi găsit în interior vreo datare?
Cristina Cojocaru Dupa știința mea nu există publicate la noi ”anale” de meșteri lemnari. Există diverse volume și articole care redau inscripții și nume de meșteri, dar e dificil de stabilit dacă un anumit Gheorghe (de la Târgoviște să zicem) e același cu cel semnat la Grecii de Ilfov. Din păcate Gheorghe e un nume foarte comun.
Vladimir Bulat Cristina Cojocaru: dar e gheorghie, totuși, nu gheorghe! mă uit atent și la luna „iulie”, unde apare același „i” - să-i zicem latinesc)
Cristina Cojocaru Vladimir Bulat  Da, e redactat Gheorghie, cu diftongul IE, ca și la iulie. Nu e latinesc, e o formulă de redactare specifică limbii slavone, unde ”I” există ca sunet moale și poate sta doar în diftong de tip IE, IO, IA, etc. Asta dovedește clar că meșterul a redactat ”după ureche”, cum auzea el, că nu știa să scrie conform normelor de cancelarie. Dar numele în sine tot Gheorghe e.
Cristina Cojocaru  În legatura cu pictura - am făcut repertorierea completă a tuturor celor 4 biserici din ansamblul moșiei Greci din Ilfov (Mănăstirea Balamuci (Sitaru), Micșuneștii Mari (am vazut cu bucurie că ați postat imagini și de acolo), Grecii de jos și Grecii de mijloc (Scuipici)), inclusiv inscripțiile interioare și tablourile votive. Pictura interioară de la Grecii de Jos e de bună calitate, se conservă complet, dar e nerestaurată, cu un strat gros de depuneri de praf și fum și văluri de calciu cauzate de infiltrații. Stilistic și iconografic aș putea spune că se încadrează în ”Școala lui Pârvu Mutu” / ”Școala de la București” (echipele de zugravi care i-au dus mai departe moștenirea).Tabloul votiv îi înfăţişează în calitate de ctitori pe Ioan Grecianu vel medelnicer cu soţia Maria Grecianca, alături de Iane vel medelnicer şi baş Capuchehaia Ţării Româneşti, Scarlat Drugănescu cu soţia Ilinca şi alţii. Anul încrustat în cadrul uşii este singura inscripției păstrată. Biserica nu are pisanie. Evident el nu reprezintă o datare sigură a picturii, dar temele iconografice abordate, stilul acesteia și numele ctitorilor ar indica deceniile 5-7 ale secolului al XVIII-lea.
Vladimir Bulat Cristina Cojocaru:  și despre pictura interioară, ceva detalieri? intuiesc că dacă a și fost curățată, asta s-a întîmplat foarte demult?! poate chiar în interbelic...
Manage
 
 
Cristina Cojocaru  Ceea ce am spus mai sus include pictura interioara. Am informatii ca biserica a fost reparată în 1941, dar nu aș putea spune dacă pictura a fost curățată cu acea ocazie. Tind să cred că nu, având în vedere gradul de deteriorare.
 
Vladimir Bulat mulțumesc, și scuze, Cristina, pentru lămuriri; nu văzusem postarea anterioară, acum am cetit-o! se poate crede, în rezumat, că toate cele patru monumente repertoriate au fost pictate de aceeași echipă de zugravi? sau doar încadrarea generală de „școală” este suficientă pentru a explica similitudinile stilistice existente la acele chivoturi? da, la micșuneștii mari am putut vedea, prin lipsa geamului, pictura din glafuri, precum și masivul zid despărțitor dintre naos și pronaos...este clar că trebuie să revin (dar cred că va trebui să consult și repertoriul frăției tale; e publicat?); dintre cele patru biserici studiate de frăția ta, doar schitul balamuci îl cunosc mai bine, acolo mergînd de cîteva ori, și chiar putînd să fotografiez pe îndelete, găsind înțelegere la monahi...este excelentă dozarea însuflețită iconic de către zugravi, dintre teologie, naivitate și eshatologie, la balamuci!
Cristina Cojocaru Cu siguranță cele 4 biserici ale Grecenilor nu au fost pictate de aceiași zugravi; două dintre ele, Micșuneștii și mănăstirea Balamuci sunt semnate de popa Dima zugravul și echipa sa la 1743, respectiv 1754 (vezi Cornelia Pilat,“Quatre églises de du departement d`Ilfov significatives pour l`art du Moyen Âge de la Valachie” în RRHA, 7/1968), celelalte sunt însă extrem de diferite, deși apropiate în timp ca datare (cca. 1755-1763). Grecii de mijloc are o pictură de factură aulică, foarte îngrijită și preponderent grafică, în timp ce la Grecii de jos se simte un stil mai robust, mai conservator și oarecum rustic, care se aseamană intrucâtva cu pictura de la biserica Batiștei din București (cel puțin la nivelul chipurilor de sfinți). Repertoriul meu cuprinde toată pictura postbrâncovenească (1722-1815) din București și jud. Ilfov, adică 25 de biserici.
 
Din păcate nu am avut posibilitatea să îl public la o editură pentru că nu am găsit pe cineva interesat de asemenea subiecte si în acelasi timp dispus să susțină un volum de ținută academică cu un nr. destul de mare de pagini, note de subsol, ilustrații color, desfășurătoare iconografice, tabele comparative etc (de tipul celor publicate pe vremuri la Meridiane). Chiar am încercat. Dar îl puteți consulta în forma lucrării de disertație (citabilă și recunoscută oficial) la biblioteca Facultății de Istoria și Teoria Artei.
 
De asemenea, capitolul dedicat iconografiei pronaosului a fost pubilcat separat în ”Spicilegium”, Ed. UNArte, 2015 (volumul omagial dedicat dnei prof. Corina Popa), din nefericire și acesta în numar restrâns de exemplare ... pentru că în ziua de astazi, arta religioasă târziu medievală (mai ales cea care nu e turistică și frumos restaurată/repictată) interesează pe prea puțini oameni .
Vladimir Bulat mulțumesc, Cristina Cojocaru, pentru întreaga discuție și lămuririle împărtășite; și, cu permisiunea frăției tale, o voi transfera în blogul meu, căci e păcat să se rătăcească atîta puhoi de informație în acest proletar fb.! pe „ochiuldeveghe” oricînd se va putea da o căutare tematică, și cele postate devin din nou accesibile, pe cînd febeul le ascunde în „sertărașe” numai de el știute...)
 
p.s. chiar nu știam de studiul doamnei cornelia pillat, recunoscător pentru această referință! zi frumoasă și cu spor!
 
Simona Nana Tanasescu Dacă aş putea să o distribui (mesaj privat) - aş putea să am traducerea....
Manage
 
Simona Nana Tanasescu Adevăr grăieşti!
 

Partager cet article

Repost0

commentaires