În general, obişnuiesc după ce relatez din călătorii despre lucruri generale, de ansamblu, să mă aplec asupra unui anume loc, pe care-l recomand cu căldură celor care vor ajunge pe acolo, în acest caz, în Ankara. Este vorba despre un local, acum un restaurant: fostul konak Hatipoğlu. Construit acum aproape un veac (în jur de 1920), a fost multă vreme sediul consulatului Ungariei în Turcia, iar apoi un birou al poliţiei districtuale (1947-1957). De cîţiva ani este o casă consolidată, restaurată, şi căreia i s-a păstrat specificul, compartimentarea, lemnăria, tocăria, uşile şi ferestrele originale.
Poate un pic prea mult lac s-a dat pe uşile interioare, şi pe duşumea, dar "excesul" acesta poate trimite cu gîndul la anumite finisaje din casele vechi din anii '60-'80, cînd lacul mat nu intrase încă în moda care face astăzi marca rafinamentului dornic de a evita orice suprafaţă lucioasă, "glănţuită", prea sclivisit...
Într-un colţ ca acesta cred că orice discuţie poate fi mai spornică, şi cu mai mare sorţi de izbîndă de a-l cuceri sau convinge pe interlocutor. Simplitatea lui frustă pare despinsă dintr-o scenă de film vechi, poate dintr-o vilă cu loisir din afara oraşului, de pe la 1900...
Din geamurile sălii mari, dar şi de pe terasa casei se deschide o foarte amplă panoramă asupra Ankarei; amplasarea acesteia pe acelaşi nivel cu vechea cetate a vechiului oraş, face ca priveliştea care se deschide în faţa ochilor să fie una din cele mai spectaculoase din cîte se pot imagina în metropola turcă! Poate o vedere şi mai emoţionantă se poate lua din unul din numeroasele turnuri, care au împînzit Ankara. Dar, sincer să fiu, scutarea împrejurimilor dintr-o casă veche nu se poate compara cu nimic altceva...
Actualii stăpîni ai locului au încercat şi un soi de "scenografie", pavoazînd pereţii cu piese mai vechi, care să aducă aminte de vremea cînd aici se locuia, cînd era un cuib al unui tihnit habitat urban, din îndepărtata dar încîntătoarea Anatolie.
Konağına Hoşgeldiniz!, v-ar spune gazdele de la Hatipoğlu, deci, bun venit la conacul Hatipoglu!
Foto: © vladimir bulat, aprilie, 2014.
