Context: acesta este mobilierul din foyerul Facultaţii de Biologie în care Zsolt a decis să expună instalaţia Ioanei Nemeş. A simţit nevoia, la prezentare, să povestească audienţei despre acest mobilier proletar, sărăcăcios, care-i aminteşte de unul similar, care poate fi întâlnit şi la Budapesta! De altfel, la o privire mai atentă, din cele 3 mese 2 nu erau identice, iar scaunele - cam toate scâlciate, nearătoase, neprietenoase. "Insertul" artei contemporane în acest context este unul de natură poetică, sublimată. E chiar rodul unei colaborări a artistei cu intenţiile curatorului, care a încercat să pună ordine în acest "haos" semnatic...

ce este un blocknotes - MOLESKINE? Unii susţin că acesta a rezistat concurenţei cu agenda electronică, că e acel obeict care încă aminteşte de înaintaşii care ţineau o agendă ca pe un jurnal, pentru notaţii şi desene. Acesta, din imagine, este a lui Van Gogh! Şi eu am nevoie mereu de un astfel de object, căci gândurile, ideile şi informaţiile roiesc - şi ele trebuie consemnate. Sunt lucruri de care nu ai nevoie imediat, ci mai apoi - le găseşti consemnate, într-o stare brută. Între coperţile astea merge să fixezi orice, chiar dacă pari de modă veche, foile şi ele sunt uşor îngălbenite (din producţie, evident!). Cine ştie cât va mai rezista acest "gaget" avant-la-lettre; dar poate că o dată cu momentul în care orice om ocupat îşi va permite o secretară - acesta pur şi simplu va dispărea... ?

Astazi despre o singură lucrare, semnată Janos Fodor. Este expusă la Muzeul de Geologie, în faţa unei vitrine cu minerale, roci (ultrabazice şi carbonice),  scheme colorate şi grafice...

În filmul lui Fodor nu se întîmplă chiar nimic, care să trimită la spectaculos, pictural sau astractiv. Camera lui "flanează" printre lucruri, prin faţa lor, le consemnează şi nu povesteste propriu-zis nimic. Doar arată, de o manieră distantă. Dar te ţine prizonier în faţa lor! Vitrine, ziduri, paşii oamenilor care intra şi ies din metrou (fara să le atragă atenţia cele 3 baloane colorate, lasate dinadins de cineva pe duşumea!), nişte persoane care instalează o schelă, un individ curaţă un manechin, "dialogul" mut al reclamelor de pe TIR-uri, pe o autostradă din Germania, doi inşi sparg vîrtos o vitrină, pentru a înlocui geamul, amprentele unui accident rutier nocturn - sunt tot atîtea secvenţe, dintr-un şir mult mai amplu, prin care autorul îţi atrage atenţia asupra "parţialităţii" şi statutului gragmentar al percepţiei noastre... Poate că şi asta este, şi şi trebuie considerată ca atare, funcţia artei actuale: filtrarea atenţiei spectatorului? Este o funcţie artistică activă, afirmativă şi ideologizată. Arta nu este un deliciu estetic, sau mai exact - nu mai este...

Contextualizarea acestei lucrări, în  Muzeul de Geologie,  vrea să ne inoculeze ideea că omul este şi el, oarecum, imaginea unei "plăci tectonice", cu "depuneri", acumulări, stări şi faze culturale.