Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

3 décembre 2013 2 03 /12 /décembre /2013 05:08

1399384 238601589639341 495916961 o

 

Un reportaj fotografic & comentarii & mulţumiri - post-eveniment, aici.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
18 novembre 2013 1 18 /11 /novembre /2013 14:55

Ieri, 17 după calendarul iulian, la Sinaxarul zilei s-a pomenit de Sf. Cuvios Lazăr Zugravul, alături de Grigorie Taumaturgul. Recunosc că sunt destul de atent la prezenţa iconografilor în rîndul sfinţilor, căci asta confirmă rolul crucial pe care-l are imaginea în economia spaţiului liturgic, alături de cuvînt, psalmodiere, vestimentaţie, odoare, gestică a slujitorilor etc.

Sfantul Grigorie si Sfantul Lazar 

Frescă de la Mănăstirea Visoki Decani, în care Sf.cuvios Lazăr Zugravul este reprezentat alături de Sf.Grigorie Taumaturgul, pomeniţi în aceeaşi zi (în centrul compoziţiei, în prim plan este ierarhul Grigorie).

Tradiţia hagiografică ne spune că cel pe care-l cinstim pentru că s-a încununat cu nimbul sfinţeniei, pre numele său Lazăr Zugravul, a intrat de foarte tînăr în monahism, şi a trăit în era finală a iconoclasmului, fiind osîndit pe vremea Împăratului Theofil (829-842). A fost un împărat puternic, despre care s-a scris mult, iar cel mai interesant este că o cronică ulterioară se referă chiar la subiectul care ne interesează aici: dialogul dintre Theofil împăratul cu monahul Lazăr, reprezentat în Synopsis de istorii, a lui Ioan Skylitzes (Ιωάννης Σκυλίτζης), un cronicar bizantin din a doua jumătate a secolului al XI-lea.

Lazar-si-Theofil.jpg

Miniatură din cronica lui Ioan Skylitzes, secolul al XI-lea.

În lumea rusă Viaţa lui Lazăr Zugravul a fost consemnată de Sfîntul Dimitrie a Rostovului (canonizat în 1757). Probabil că lumea românească încă mai urmează să-i descopere faptele, mărturisirea întru Hristos, şi poate chiar opera iconografică! Este foarte limpede că nu era un zugrav oarecare, era un cărturar de mare clasă, din moment ce apare resprezentat într-un dialog direct cu însuşi împăratul Bizanţului, şi poate că şi contribuţia lui retorică a dus la Triumful icoanelor, în 843, deci imediat după moartea ultimului iconoclast?

 

Imagini: domeniulpublic.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
8 novembre 2013 5 08 /11 /novembre /2013 21:47

Sintagma din titlu nu îmi aparține, ea a fost pronunțată de părintele-diacon Ioan Ică jr. în cuvîntul de după Sfînta Liturgie la mănăstirea Stavropoleos, unde astăzi s-a prăznuit sărbătoarea Sfinților Arhistrategi Mihail și Gavriil, dimpreună cu sinaxa celorlalți arhangheli. A fost zi de hram, de bucurie și împreună-petrecere. Ei bine, părintele Ică a vorbit pe larg și minunat despre îngeri, despre lucrarea lor dualistă, pentru proslăvirea și slujirea lui Dumnezeu, și, deopotrivă, pentru folosul oamenilor, model pentru mîntuirea și urcarea lor către Domnul!

Îngerii sunt invizibili, nematerialnici, fără trup, necuvîntători, dar atît de harnici și lucrători întru slava Celui-Prea-Înalt. Lucrători fără încetare, neobosiți, mereu bucuroși, binedispuși, prezenți, în același timp, alături de Împăratul Cerurilor, dar și de oamenii trecători, muritori, dornici de a fi ca îngerii, ca arhanghelii cei din veacuri.

 Ziua a Opta MNAR Expertiza2

Am expertizat această icoană în 2007, este de secol XVII, și înfățișează un subiect destul de rar reprezentat în iconografia tardo-bizantină: ZIUA A OPTA. Este Mîntuitorul revenit pe Tronul Slavei, după ce pămîntenii pentru care se întrupase L-au răstignit pe crucea infamiei, a Înviat și a Urcat la Ceruri. Este înconjurat de acele trupuri invizibile, co-slujitoare și tainice: îngerii din preajma Tronului Ceresc. Este o aporie vizuală, extrem de dificil de perceput cu mintea omului de astăzi, atît de superficială, călduță, împrăștiată și netuburată de scrupule. Totuși, pentru mintea și ochii contemporanului celui care a zugrăvit icoana, lucrurile trebuiau să fie limpezi, explicite, pentru care sunt opt îngeri, ziua a opta - Ziua cea neînserată, veșnică, irepetabilă, unică, este sinonimul eternității, este ceasul slavei cerești! Totodată este Ziua Judecății cele de pe Urmă, cînd va fi un cer nou, precum și un pămînt înnoit. Îngerii, arhanghelii vor fi alături de Domnul în acea zi, cum a și fost mereu, netulburați alături de EL.

Este și, deopotrivă, o ilustrare a heruvic-ului, imnului melismatic, care se cîntă la fiecare Dumnezeiască Liturghie:

"Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,

Și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem,

Toată grija cea lumească să o lepădăm

Ca pe Împăratul tuturor, să primim,

Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești".

Sărbătoarea invizibilului este în același timp a monahilor, dar și a fiecăruia dintre mireni, căci mîntuirea va fi a tuturor, fără excepție! Doar cel care nu-și va dori cu tot dinadisul mîntuirea întru viața veșnică, nu o va primi. Căci Dumnezeu nu ne impune nimic, ne-a lăsat liberi, cutezători, creatori, și absolut conștienți că mîntuirea este în mîinile fiecăruia. Calea ni s-a arătat, Legea ni s-a dat, modelul suprem al mîntuirii este alături de noi, neabătut; cel care are urechi să audă, și cel ce are ochi - să vină să vadă! Amin!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
30 octobre 2013 3 30 /10 /octobre /2013 07:48

de la mijlocul secolului al XIX-lea, care ne arată frumusețea și dulceața desăvîrșită a limbii române, încă atît de ancorate în lexicul și topica tardomedievale. Acesta este un text din Matei, 6. 9-13, cu Rugăciunea Domnească, care diferă atît de mult de cel actual. Pentru cei care nu știu alfabetul chirilic, transcriu acest text de la anul publicării, 1851:

TATĂL nostru, care ești în ceriuri, sfințească-se Numele tău* Vie Împărăția ta. Fie voia ta, precum în ceriu, și pre pămînt * Pîinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi * Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi ertăm datornicilor noștri * Și nu ne duce pre noi întru ispită, ci ne izbăvește de cel viclean: Că a ta este Împărăția, și puterea și slava în veci. Amin * ”.   

Curiozitati-6673-1-.JPG

Un alt monument, care provine cel mai probabil de la un spital, este o incripție lapidară sub formă de vers. Este un catren, tăiat în piatră, pe care l-am depistat în curtea Palatului Curții Vechi din București. Deși nedatat, și acest text pare de la mijlocul secolului al XIX-lea, nu exclud posibilitatea că această inscripție să fi aparținut Spitalului Brîncovenesc, demolat după 1984:

Curiozitati 6538

Textul este și el așezat în limba română, cu caracterele chirilice specifice perioadei de tranziție, iar ortodografia este foarte asemănătoare celei din NOUL AȘEZĂMÎNT, de la 1851, din care tocmai am extras Rugăciunea Domnească:

 Voi carii fără ajutor v'aflați trudiți de boale

Veniți iubirea cea de om vă chiamă să vă scoale

Cît e putință aici găsiți duioasă mîngîiere

Iar darul cel desăvîrșit numai de sus se cere”.

 

Foto: ©: vladimir bulat, 2013

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
22 octobre 2013 2 22 /10 /octobre /2013 09:48

După părerea mea, există un imens decalaj, în aceşti ani, între nivelul de analiză şi discuţii publice care se poartă în spaţiul anglo-saxon, în chestiunea creştinismului şi a surselor sale scrise, şi cel al felului în care o face sfera ortodox-răsăriteană. Chiar dacă în lumea apuseană şi americană există mult senzaţionalism şi spirit promoţional, care adumbreşte adesea dreapta judecată, măsura şi spiritul intelectului competitiv, acolo lucrurile se discută cu orice preţ.

Un autor cu mare priză în discutarea chestiunilor delicate ale creştinismului primar este profesorul Bart H. Ehrman, de la University of North Carolina at Chapell Hill, care a editat recent un volum cu un nume provocator:  Forged - Writing in the Name of God--Why the Bible's Authors Are Not Who We Think They Are (HarperOne Publishers, 22 martie 2011), în care susţine că anumite texte ale creştinismului nu au fost scrise de cei cărora Sfînta Tradiţie le atribuie.  Stufosul volum, de peste 300 de pagini se ocupă de un soi de demascare a textelor apocrife, care chipurile biserica le atribui apostolilor, şi că acestea sunt în fapt nişte scrieri anonime. Titlul cărţii mi se pare foarte dur - făcături, contrafaceri, trimiţînd în curtea bisericii (ca instituţie) grele acuze că furnizează omenirii texte ale căror autori nu sunt chiar cei care pretinde că sunt.

America chiar nu s-a descoperit în USA.

Este cel puţin straniu că un autor cu bibliografia şi poziţia universitară pe care le are, să se preteze la astfel de acuze, dar confundă nişte chestiuni elementare, de pildă, premiza de la care ar fi trebuit să plece în dezlegarea demersului său, care să facă diferenţa dintre autor şi autoritate, că aceşti doi termeni, în zorii creştinismului, se confundau.  Excesul de zel al savantului încearcă să ne spună că e mult mai important ce autor a spus sau afirmat un lucru o învăţătură sau o apoftegmă, decît că acest lucru poate avea autoritatea absolută şi revelată a Domnului.  Acum mai mulţi ani un teolog rus, Sergei Averinţev, a scris un lămuritor şi cuprinzător text în acest sens, în care explica persuasiv cei doi termeni. Nu pot să cred că Bart H. Ehrman nu avea ştiinţă de prestaţia absolut copleşitoare pe care a exercitat-o Averinţev în lumea exegezei răsăritene. Dar tocmai asta-i, Ehrman se ocupă de teme care depăşesc cadrul îngust al teologiei răsăritene... Nici nu mă suprinde faptul că o importantă editură de la noi i-a editat o carte în care profesorul Bart H. Ehrman se ocupă de "fundamentala problematică" a Codului lui Da Vinci. Şi, desigur, nu a putut trece cu vederea nici contribuţiile domniei sale la analiza "Evangheliei lui Iuda"!

Nădăjduim că aceeaşi editură îi va publica şi proaspăta sa carte, apărută luna trecută: The Bible: A Historical and Literary Introduction! Poate ne lămurim mai bine, cum stăm cu Dumnezeu, după lectura acestui op, de peste 430 de pagini?! 

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
9 octobre 2013 3 09 /10 /octobre /2013 08:18

și la producția de vinuri! Și nu e o glumă. Există certitudini mai multe în acest sens. Am avut ocazia să semnalez acest lucru mai demult. Dar acolo era vorba despre un inventar de soiuri de struguri moldovenești. Zona de sud a Basarabiei istorice (Cetatea Albă, Akkermann) încă nu încetează să ne suprindă, prin faptul că era o zonă viticolă cu mare potențial, dar și un loc în care erau oameni care se pricepeau la vinurile fine, pe care le fabricau, dar și cultivau gustul public pentru tot ce era cu adevărat meritoriu în Europa. Importau și vindeau vinuri de mare clasă. Inclusiv pentru Casa Regală!

Iată o dovadă irefutabilă!

Eremeieff-_Cetatea_Alba.gif

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
10 septembre 2013 2 10 /09 /septembre /2013 08:00

Pentru că am urmărit cu luare aminte anul trecut vizita PF Kirill al Rusiei, anul acesta m-am limitat de a puncta doar telegrafic revenirea în Mitropolia Moldovei a acestui ierarh de prim rang al BORuse.

Am considerat atunci, dar consider și astăzi, că PF Kirill este o personalitate puternică, harismatică, cu un real interes pentru Biserica Moldovei, aflate sub ascultare canonică de Moscova. Acum a venit să se închine la mormîntul Arhiepiscopului Gavriil Bănulescu-Bodoni, care cel mai curînd cu putință va fi și canonizat, în rîndurile celor care se pomenesc de biserica plavoslavnică rusă!

Biserica ortodoxă română nici nu s-a străduit să le-o ia rușilor înainte în acest sens, nici Patriarhul Daniel nu s-a grăbit să ia cunoștință cu eparhia Basarabiei! În patru ani de cînd este patriarh, PF Kirill a vizitat Moldova de două ori, în timp ce patriarhul Daniel, în aproape cei șase ani (se împlinesc în 30 septembrie) de păstorie, nu a trecut Prut nici măcar o dată...Să nădăjduim, totuși, că o va face vreodată! Poate că da, poate că nu? Numai Bunul Dumnezeu știe...

Preafericitul Patriarh Kirill a participat la solemnitățile consacrate aniversării a 200 de ani de la fondarea Mitropoliei Chișinăului și a Moldovei

 eparhia Chisinaului, 2013

Autor foto: O Varov; sursa foto: aici.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
8 août 2013 4 08 /08 /août /2013 15:01

Ieromonahul Paisie Lambru Prodromitul a fost un trăitor în Hristos, şi un cărturar, care a activat la hotarul dintre secolul al XIX-lea şi cel de-al XX-lea.

A lăsat o serie de cărţi de suflet ziditoare, compilaţii şi scrieri originale. Unele deja uitate, altele reeditate. Recent, a fost reeditatăAntihristica, Semnul venirii lui Antihrist şi sfîrşitul lumii, editată pentru prima oară în 1895. Textul aparţine unui autor anonim, dar Paisie Lambru l-a descoperit, şi l-a publicat.

 

Am copiat de pe site-ul BAR aceste titluri, care poartă semnătura lui Paisie Lambru:

 

 ~ Peregrinagiile sau Călătoriile. Proschinitar Către d-nii cari vor avea evlavia a căletori la locurile sfinte. Descrierea Ierusalimului, a sfântei Sinai din Arabia, a sfântului Munte Athos, înădită şi o poesie, precum şi Descoperirea sfântului Apostol Evanghelist Ioam Teolog şi sfârşitul lumei. Rugăciunea dimineţei, doctoria sufletească şi de Sf. Post. Culese şi tipărite de Paisie Lambru Din schitul românesc Prodrom Munte Athos, pentru folosul fraţilor noştri români. Galatz (Tip. Modernă, Ap. P. Antoniady), 1894. (23,5 x 15,5). 100 p. 1, 50 lei. (II 409182)
~ Vederea Sfântului Munte Athos sau Călăuza de conducere pentru Sf. Munte Athos. Necesară ori-cărei persoane care voeşte să viziteze Sfintele Monastiri, şi nevoinţele Cuvioşilor Părinţi, cei ce au zidit şi le-au împodobit cu tot felul de podoabe, pentru urmaşii fii lor, celor ce vor veni ca să locuiască în acest Sfânt Munte. Adunat ţşi prescris de Ieromonahul Paisie Lambru Ploeşteanu, Din Chinovia Română numită Prodromul din Sfântul Munte Athos. Bucureşti (Stabiliment de Arte Grafice Universala), 1904. (21 x 13,5). 115 p. cu il. 1 leu. (II 1945)

 

Editări de texte:
Antihristica... Ed. de ~. Bucureşti, 1895.
Vieaţa şi petrecerea omului desmerdat. Ed. de ~. Bucureşti, 1905 .

***

Am evocat numele acestui ieromonah şi cărturar, pentru că ieri, şi poate nu e întîmplător, era a doua zi după Schimbarea la Faţă a Domnului, mi s-a arătat o icoană, cu Maica Domnului "Hrănitoare cu lapte". Subiect rar în Răsăritul pravoslavnic, dar iată că prezent şi în spaţiul românesc, prin contribuţia acestui vrednic părinte, ucenic al marelui plasmist athonit - Nectarie Protopsaltul. Icoana a fost zugrăvită în 1899-1900, adică în intervalul septembrie 15 şi ianuarie 4, după cum menţionează inscripţiile de pe verso şi recto. Pe spate icoana are o inscripţie olografă, cel mai probabil lăsată de mîna lui Paisie Lambru însuşi, din care reiese că a comandat-o în ziua de miercuri, 15 septembrie 1899, şi a plătit "temelia" (probabil, suportul şi lucrul) - "o liră şi jumătate". Ştim astfel, cît costa în acea perioadă o icoană cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul pe Muntele Athos. Trebuie spus că iconografia acestei icoane stă la baza unui izvod care datează din secolul al VI-lea, şi a răsărit la mănăstirea Sfîntul Savva, din pustiul din preajma Ierusalimului; icoană ajunsă peste veacuri pe Sfăntul Munte.

Curiozitati 4642

Icoana este într-o colecţie privată din Bucureşti. Din punctul meu de vedere este un document cu valoare istorică şi duhovnicească.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
4 août 2013 7 04 /08 /août /2013 23:54

M-am tot răsucit, și-am tot oftat în căutarea unui subiect cu care să debuteze relatările mele despre călătoria în Beni (Belgium & Nederland). Pentru că orașele Brugge și Gent pot fi asemuite cu niște juvaieruri arhitecturale, de aceea cel mai potrivit este de a le asemui și cu niște dantele în piatră, lemn și culori indimenticabile...

 

Poate nu e întîmplător să fi descoperit, la Brugge, pe Balstraat, o dugheană parcă picată din vremuri apuse, și doar pentru că orașul acesta respiră un aer încă tardo-renascenstist, mai e cu putință existența acesteia, pe numele ei: "Kant Dantelle". Desigur, un magazin de dantelărie, care e lîngă Muzeul Dantelăriei, care e pe strada alăturată, și se cheamă Kancentrum (3, Peperstraat), aflat chiar în umbra Bisericii de Ierusalim (Jeruzalemkapel). Și în proximitatea casei în care s-a născut, în 1823, Jan-Frans Michiels - părintele fotografiei de pe aceste meleaguri, care la 1861 deschidea prima expoziție de fotografie, la Bruxelles.

C-l-torii-3804.JPG

Am intrat în minunatul magazin cu sentimentul că pășeșc în epoca bunicelor mele

(Melania

† 1972

și

Olga-Elena

† 1964), despre care chiar nu știu dacă au făcut dantelărie, dar este absolut cert - că generația lor făcea! În interior mirosea a vechi, cu iz fin de mucegai, așa cum îmi amintesc că-l adulmecam în casa acelorași bunici, care era cu prispă, dar nu era neapărat din cărămidă, cum sunt majoritatea caselor din medievalul Brugge.

 

Casa "Kant Dantelle" este ea însăși o bujuterie, de o simplitate descurajantă dar care pune în valoare arta dantelei, care, în comparație cu piesele de muzeu, se poate cumpăra, învăța, pipăi, mirosi...În chiar prima cameră te întîmpină o păpușă-manechin, care te lămurește că intri în lumea simulacrelor, a unei realități care e ținută vie de o comunitate de entiziaști, împătimiți de arta nodurilor, a împletiturilor, a lansetei, papiotelor și sculurilor de ață.

C-l-torii-3802.JPG

De fapt, m-am cam grăbit cînd am spus despre ”simplitatea descurajantă” a casei acesteia! Spațiul camerelor este sufocat de obiecte, de exponate, de mostre, de diverse materiale, de exemplare didactice, fără a fi fost vreodată folosite. Memoria mi-a evocat faptul că în astfel de cotloane se crează premizele colonizării spațiului de către molii, da, anume de acestea, despre care W.G.Sebald susține că ”dintre toate creaturile ele sunt cele ce-mi trezesc cel mai profund respect”, și mai departe, ”nu există niciun motiv să credem că aceste creaturi minuscule nu ar avea o viață psihică” (Austerlitz, B., 2008, p. 91 și p. 92). Ei bine, trecutul este asociat (asemuit?) mai mereu cu moliile-de-casă, oricît ar părea de straniu, anume acestea rămîn și dintre cele mai enigmatice ființe pe pămînt, cum înfășurat în mister rămîne pentru noi viața cu trecutul celor de dinaintea noastră. Noi îl intium mai degrabă, decît îl pricepem, niciodată nu ajungem să-l știm în adîncime. Ne scapă, fuge mereu din calea noastră. Dantelăria o asociez cu această dorință de a lua trecutul în mîini, în vîrful lasetei, de a-l împleti și aduna împreună, să nu mai fugă, să nu ne părăsească niciînd! Dar toate sunt iluzii, călătorii fără sfîrșit. Deambularea de dragul plăcerii - cum a fost și refugiul scurt în "Kant Dantelle".

C-l-torii-3803.JPG

Simțirile nu pot fi descrise nici în cuvinte, nici prin imagini, ci -- cel mult sugerate. În realitate, atît dantelăresele, cît și țesătoarele de covoare crează o lume proprie, un simulacru incifrat, o vitrină a unei lumi dorite și poate niciodată atinse.

C-l-torii-3800.JPG

Gulerașe, mileuri, evantaie, fețe de masă și de pernă, mînecuțe, compoziții de pus sub sticlă sau în rame.

C-l-torii-3801.JPG

 

Foto: ©  vladimir bulat, iulie, 2013

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
9 juillet 2013 2 09 /07 /juillet /2013 09:09

Cînd am fost în toamna trecută la Taormina, m-a suprins cît de prezentă în acel oraș-grădină este imaginea Sfîntului Pangratie!

Astăzi am aflat din calendarul nostru, că este ziua în care acest sfînt local se cinstește. Imaginea lui, acolo, este reprezentată mai ales prin icoane de ceramică...devenind astfel simbol, mascotă, vedetă și suvenir. Căci chipul lui îl puteai cumpăra la fiecare pas.

Poate că azi e și zi de rugăciune la icoana lui!

 

Lucru de care nu mă îndoiesc, oricît de comercializată a devenit în timp icoana lui!

DSCN3082.JPG

DSCN3081-copie-1.JPG

Foto: ©  vladimir bulat, octombrie, 2012

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article