Printr-o mare expoziție realizată la prestigioasa Kunshalle din Zürich, lumea Vestului descoperea un artist georgian din epoca avangardei istorice, și care a fost mutilat de comunismul instaurat în țara sa, unde a ales să se întoarcă și să moară, în 1952. Desigur, încă mai trăim efectele „Războiul Rece”, chiar dacă se fac eforturi spectaculoase de a recupera cultura și personalitățile umbrite de acea hidoasă izolare, impusă mai ales de Vestul capitalist, pentru a se proteja de molima comunistă. Acest lucru se știe. Doar că cei morți nu au cum să strige, să-și ceară dreptatea. Noroc că sunt curioși, diletanți sau cu pretenții academice, care o iau înaintea instituțiilor, și vorbesc, scriu și popularizează nume ascunse de acea epocă, iar printre cei care se descoperă în ultimii ani este și pictorul David Kakabadze (1889-1952).
Kakabadze a făcut studii de artă la Sankt-Peterburg, între 1910-1915, și în paralel a studiat fizica și matematica, la Universitatea din Sankt-Peterburg, unde și-a luat diploma în 1916. Fiind copil sărac, dintr-o familie nevoiașă, studiile în capitala imperială îi erau plătite de filantropi georgieni.
După abslovire a petrecut o perioadă scurtă la Tbilisi, pe atunci Tiflis, și din 1919 îl regăsim la Paris, trimis de autoritățile Republicii Democratice Georgia; acolo, la Paris, s-a interesat de modernism, de tot ce era nou în mișcarea ideilor și formelor artistice și științifice. Acolo s-a manifestat și ca teoretician de artă, a colaborat cu Bulletin de „L’Effort Moderne”, a lui Léonce Rosenberg, un mecena, galerist, colecționar și promotor al artei cubiste, mai ales în perioada de după Primul Război Mondial. Pînă în 1941 a existat și Galerie L'Effort Moderne, dar Kakabadze s-a întors în Georgia natală, în 1927. Expunînd anual la „Salon des Independents”, Kakabidze a atras atenția lui Marcel Duchamp, și Katherine Sophie Dreier, care erau în căutare de artiști vii, atipici, pentru Société Anonyme, create de ei, în colaboare cu Kandinsky, Man Ray ș.a. Aceștia au organizat în 1926 o mare expoziție în Brooklyn Museum, în care a fost inclus și Kakabadze cu sculpturi și acuarele, un total de 18 lucrări.
Moartea tatălul și dorul de țara natală l-a determinat pe David Kakabadze să revină la Tbilisi, iar țara natală era în plin proces de covietizare și bolșevizare. Revenirea aceasta a fost fatală, căci a pierdut definitiv contactul cu lumea artistică apuseană, care tocmai începea să-l recunoască și să-l aprecieze.
Desigur, realitatea în U.R.S.S. era alta decît în Europa și S.U.A., iar cerințele față de artist nu erau concurențiale, ci contractual-coercitive. Dar te puteai salva ca profesor, și pînă să revină la pictură, au fost ani de tăcere pînă în 1933, timp în care a lucrat și în calitate de scenograf. Ca mentor la Academia de artă din Tbilisi a activat pînă în 1948, cînd a fost demis, pe motiv, că „nu poate instrui studenții conform metodei realismului socialist”. Doar teatrul a fost pentru el un adevărat refugiu, lucrînd o vreme alături de un mare regizor, Koté Mardjanichvili (1872-1933). Decorativismul prin perioada 1917-1919 a revenit în ultimii ai vieții, în peisaje inspirate de plaiurile natale ale regiunii Imeretia.
A murit în 1952, într-o vreme de maximă creativitate, la 62 de ani, în urma unui atac de cord, la Tbilisi.
Pictura lui David Kakabadze se va putea revedea în Europa, în Polonia vecină, în contextul unei uriașe expoziții de artă din Georgia (peste 700 de piese, de la Antichitate pînă în secolul XX): „Lîna de Aur - arta din Georgia”, care se va deschide din 18 aprilie a.c., la Muzeul Național din Cracovia.