Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

22 mai 2007 2 22 /05 /mai /2007 12:01
Nu ştiu exact cui aparţine afirmaţia că finalitatea filosofiei este să ajungi la Dumnezeu. Am crezut şi eu asta, deşi era o părere însuşită. Cred că şi Ţuţea consumase experienţa respectivă, abandonând filosofia în favoarea credinţei în Dumnezeu. Astăzi am cunoscut un filosof bătrân, care a scris o sumedenie de cărţi, a tradus şi a pregătit ediţii critice, dar Dumnezeu rămăsese pentru el un simplu principiu, creat de mintea omenească! Cel mai amuzant a fost să aflu de la acelaşi că dacă caii ar fi avut raţiune ei ar fi afirmat că Dumnezeu se putea închipui după înfăţişarea acestora...Fiecare cu Dumnezeul lui.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
21 mai 2007 1 21 /05 /mai /2007 12:36

de Alexandr Iashvili (Tbilisi)

Gruzia este în şoc. Autorităţile Republicii Autonome Adjare au spulberat o biserică aflată în construcţie în chiar ziua Înălţării Domnului, un locaş ce urma să fie sfinţit în cinstea Arhanghelului Gavriil. Demolată pentru a-i face pe plac lui Mikhail Saakashvili. Aproape simultan, a fost demontat un crucifix ortodox masiv, aflat la întrarea în oraşul Kobuleti. Bisericile erau demolate adesea în Gruzia. De regulă - de către cuceritori. De către arabi, de hoardele lui Chinghiz-Han, de către turci şi perşi. Fireşte, şi bolşevicii erau responsabili de astfel de fapte. Dar pentru prima oară, în cei 1700 de ani de când creştinismul fusese proclamată religie de stat, biserica suferă de pe urma unor funcţionari zeloşi, dornici să facă pe placul puterii. Comentariul părintelui duvovnicesc al tuturor ortodocşilor gruzini, Patriarhul-catholikos al întregii Gruzii, Ilie al II-lea, a fost frust - "Întristător", a spus acesta. În vreme ce ortodocşii adunaţi pe ruinele bisericii, pe a căror bani aceasta se zidea, scandau: "Criminalii!".

"Unde sunt apărătorii legii, cei care apără doar drepturile diverselor secte, a iehoviştilor care au împânzit ţara? Ce tapaj se stârneşte atunci când cineva încearcă să jeneze interesele acestora! De ce oare pe noi, ortodocşii, nu ne apără nimeni?" - cu lacrimi în ochi a declarat unul dintre demonstranţi.

Un altul, a fost şi mai categoric: "Puterea îşi sapă sieşi propria groapă! Cum va trăi aceasta cu un aşa păcat? Astăzi, când în Rusia se unifică toţi ortodocşii, la noi se întâmplă astfel de lucruri..." 

"La ce să te aştepţi de la aceşti pui ai lui Soros?" - un astfel de verdict au formulat laburiştii aflaţi în opoziţie. 

Fundamentul bisericii Arhanghelului Gavriil s-a pus cu patru luni în urmă. Ea trebuia să devină prima biserică din mănăstirea de călugări a complexului Sfinţilor Părinţi Athoniţi. De pe piscul muntelui Peria, unde e amplasată, se vede ca'n palmă întreaga Adjarie. Autorităţile au anunţat că biserica se construia ilegal. Chipurile, "înălţimea respectivă aparţinea ministerului apărării, şi avea interes strategic". Iar primarul oraşului Batumi, Iraklie Tavartkiladze, i-a ameninţat pe constructori: "Noi construim un stat de drept, şi orice acţiune ilegală a cetăţenilor sau a bisericii, va fi sacţionată". E adevărat că ulterior s-a constatat că proprietarul terenului este biserica ortodoxă gruzină. Dar asta nu a sinchisit pe nimeni. În mod deosebit a supărat pe credincioşi faptul că însuşi Saakashvili e implicat în demolarea locaşului. Anume acesta a dorit, după cum se afirmă, să construiască în acel loc un complex de distracţie. (După o o altă versiune, pe locul bisericii se intenţionează construirea unei tabere de activişti tineri ai mişcării "Patrioţii"). Opoziţia şi localnicii susţin că este imposibil ca  Saakashvili să nu fi ştiut de construirea locaşului. Dar chiar şi în caz contrar, tot şeful statului este responsabil de cele întâmplate - ca garant constituţional al concordatului încheiat între stat şi biserica ortodoxă gruzină.

- În rândurile populaţiei de cea mai mare încredere se bucură anume Biserica Ortodoxă. Indubitabil, acest fapt irită puterea autoritară - este convinsă unul din liderii forţei politice "Noua dreaptă", Pikria Chihradze. - Anterior, s-a făcut încercarea unei scindări a Sfântului Sinod. Nu le-a reuşit. Iată acum, o nouă provocare la adresa bisericii.

"Revoluţionarii roz" din echipa lui Saakashvili nu sunt la primul lor atac împotriva ortodoxiei. În 12 martie 2004 trupele speciale au avut o descindere brutală într-o biserică aflată în cartierul Gldani, din Tbilisi. Intrarea a fost spartă cu un camion, iar împortiva credincioşilor s-au aplicat gaze lacrimogene şi bastoane de caucuic. Au avut de suferit atunci circa 20 de persoane care s-au opus arestării părintelui, unuia dintre cei care luptă energic cu "Martorii lui Iehova".

Este încă vie în memoria tuturor perchiziţia Întâistătătorului bisericii ortodoxe gruzine. Aceasta a fost înfăptuită de colaboratorii serviciului de protecţie a preşedintelui, acum doi ani, înaintea slujbei sărbătorii Crăciunului. S-au supus controlului până şi cîrja şi mitra Patriarhului.

Soarta crucifixului din Kobuleti au împărţit-o şi alte monumente similare - din alte oraşe ale Gruziei. Unele dintre acestea au fost demontate pe motiv că "nu se încadrează în contextul arhitectural", altele, dintr-o grijă excesivă pentru conducătorii auto, care îţi fac cruce în timpul traficului, şi se expun pericolului accidentării.

Ortodocşii nu cedează. Mai bine de 500 de persoane au pus la cale un marş de protest, şi au reinstalat cricifixul din Kobuleti pe locul iniţial. Pe muntele Peria se preconizează lucrări de reabilitare a construcţiei demolate. La ele participă deja numeroşi localnici, precum şi credincioşi sosiţi din diverse raioane ale Gruziei, printre ei şi preoţi, secondaţi de lideri ai opoziţiei politice.

Puterii actuale i se cere să se căiască şi să ceară scuze credincioşilor. Puterea caută, însă, "ţapi ispăşitori".

SURSA: http://www.izvestia.ru/world/article3104282/   Traducere de Vladimir Bulat.   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 mai 2007 6 19 /05 /mai /2007 10:13

"În ultimii ani, blogosfera israeliană a căpătat dimensiuni impresionante, apreciază specialiştii, ea fiind utilizată de toate categoriile de populaţie. Postările se fac atât în engleză (aproximativ 1200 de bloggeri, dintre care 400 foarte activi), cât şi în ebraică, aici numărul depăşind câteva zeci de mii. Importanţa acestui domeniu de exprimare liberă a opiniilor este relevată şi de faptul că, începând din acest an, cei mai buni bloggeri şi creaţiile lor sunt recompensaţi cu un premiu anual – Jewish Blog Award (JIB)". Mai departe.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 mai 2007 4 17 /05 /mai /2007 15:19

EUOBSERVER / BRUSSELS - "German chancellor and Christian Democrat Angela Merkel has voiced regret there will be no reference to Christian roots in the revised EU treaty, amid controversial remarks about damage to churches in Turkish Cyprus at a meeting of religious VIPs in Brussels.

"You know what my personal view is. I would have liked the constitution to deliver such a reference. But as president of the European Council, I see there is not much of a chance," she said on the prospects of God appearing in a preamble to the EU text. "I can't hold out any hope," she added."

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 mai 2007 4 17 /05 /mai /2007 12:15

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SURSA: http://ikona.orthodoxy.ru/icon.php?source=source35/30

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
16 mai 2007 3 16 /05 /mai /2007 19:20

Până termin de citit cartea, spre a o prezenta în duhul scriiturii acesteia, concepute de tânărul prozator american Jonathan Safran Foer, un admirator, printre altele, al creaţiei lui Joseph Cornell, mă grăbesc să semnalez coperta volumului, gândită de graphic designerul britanic Jonathan Grey. Romanul este un experiment literar & vizual, împănat de "găselniţe" grafice, lexicale şi de imagine alb/negru (foto şi video stills). De citit, de văzut, de pipăit...de înţeles!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
16 mai 2007 3 16 /05 /mai /2007 08:13
Dimineaţa devreme Bucureştiul este sufocat de maşini şi trafic strangulat. Mi-am schimbat traseul spre birou. Din autobuz văd clădirea ştirbă a Bibliotecii naţionale, care poartă pe frontispiciu anul fatidic 1989. Nivelul parterului înalt este acum pârjolit, înnegrit, murdar...Chiar dacă carcasa clădirii este abandonată de multă vreme niciodată n-o văzusem aşa jalnică! Dar observ - noroc de staţionarea la semafor a vehiculului - că deasupra gardului de metal care împrejmuieşte incinta tronează o cortină albastră, dintr-un material din care se fac bannerele publicitare pe care se lăfăie cuvântul Mayflower...Aha, îmi zic, vocabula asta trebuie să fie responsabilă de "incendierea" semeţei clădiri cu destinaţie culturală, dar care nu apucă nicidecum să devină. Îmi concentrez privirea şi constat, slavă Domnului, clădirea nu e arsă, ci e "pictată" ca şi cum ar fi incendiată. Probabil că abandonata contrucţie a "jucat rolul" de fundal pentru o filmare, un spectacol: un schelet căruia i se mai dă o şansă, să glăsuiască prin sine, să spună că mai există ca un mort neîngropat?  
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
12 mai 2007 6 12 /05 /mai /2007 17:03

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Agenda
commenter cet article
10 mai 2007 4 10 /05 /mai /2007 13:56

Sibiu Jazz Festival este o legendă printre cei care apreciază acest gen muzical. Şi asta de aproape patru decenii încoace. Anul acesta, ediţia care se apropie de a 40-a, a fost onorată cu prezenţa de Enrico Rava Quintet. Celebrul trompetist italian este cunoscut pe scena de jazz încă din anii'70, evoluând pe la diverse festivaluri importante din toată lumea. Primul album vine în anul 1972, "Il giro del giorno in 80 mondi", după ce apăruse pe albumele unor muzicieni inovatori ca Lee Konitz, Carla Bley,  Steve Lacy. La Sibiu Rava a venit cu încă doi dintre muzicienii cu care a scos de curând (ianuarie 2007) albumul The Words and the Days, Rosario Bonaccorso (bass) şi Gianluca Petrella (trombon). Trompeta acestui muzician se particularizează printr-o sonoritate aparte, "răguşită", cu un ecou prelung, inconfundabil, sacadat, strident uneori. Iar la acest concert l-am găsit uşor obosit, sastisit, excesiv meditativ şi absent. Nu pot trece cu vederea nici faptul că atunci când îşi prezenta colegii de scenă, uitase numele pianistului...cum trebuie să se fi simţit tânărul şi discretul muzician când veteranul care l-a invitat pentru concertul din România i-a "mâncat" numele? Andrea Pozza era numele omului...Iar Emanuele Maniscalco a asigurat prestaţia credibilă a tobelor.Poate personajul cel mai vizibil al acestui quintet a fost trombonistul Gianluca Petrella, cu care Rava colaborează de aproape un deceniu pentru diverse proiecte concertistice şi discografice. Felul lui de a interpreta este extrem de dinamic, expresionist aş spune. Aveai senzaţia că în faţa ta se învârte continuu un titirez: vânjos, săltăreţ, inventiv, imaginativ. Trombonul însuşi este un instrument de suflat cu o voce 'adâncă', baritonală, catifelată. Petrella ştie să scoată la lumină "nazurile" toate ale acestui instrument...de parcă s-ar lupta cu el, cu sinuozitatea largă a acestuia. În tandem cu trompeta lui Rava asistăm la un spectacol muzical complex şi foarte zgomotos, asezonat impecabil (uneori şi vocal) de bass-ul lui Rosario Bonaccorso.

Performanţa acestor cinci italieni a venit după prestaţia corectă, molcomă şi tipicară a grupului condus de bassistul Herbie Kopf, fiecare dintre ei ghidându-se după partituri atent aşezate pe pupitre. Am avut imaginea mai mult sau mai puţin clară a celor două universuri spirituale şi muzicale, primul, reprezentat de elveţieni - frugal, minimalist, impecabil şi cumva predictibil; al doilea, oferit de italieni - plin de surprize, colocvial, imaginativ, impulsiv, ofensiv, colorat. Este exact distanţa dintre cumsecădenia tacticoasă a văcuţelor de pe dealurile din împrejurimile Genevei şi vânzoleala spagettelor fierbinţi din farfuria asezonată cu parmezan şi busuioc! Muzica este ingredientul de căpătâi al amândurora...  

Foto: Vladimir Bulat, 8 mai. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article
4 mai 2007 5 04 /05 /mai /2007 13:16
Sunt zile în care trebuie să taci! Astăzi am stat preţ de juma' de oră la intersecţia dintre Bulevardul Basarabiei şi Mihai Bravu, în aşteptarea tramvaiului, şi m-am gândit la tăcere. Pe zidul bisericii din preajmă am citit scris cu litere roşii: Antonescu, erou naţional. Refugiul pentru călători este meschin şi nesigur. Maşinile roiesc din ambele părţi, te simţi prins în trafic, deşi stai pe loc. Spectacolul străzii este fascinant, dar şi alienant, căci este haotic, violent şi zgomotos. Claxoanele şi frânele nu încetează a-şi face prezenţa...Priveşti în jur, şi nu înţelegi cum traficul devine (este) o oglindă a felului în care se proiectează şi se execută lucrurile, relaţiile, activităţile şi habitatul în spaţiul public.  "Dacia", este obiectul dorinţei oamenilor de a mai salva aparenţele... celelalte mărci, deşi înserate de curând în mediul românesc (ce înseamnă pentru istorie aproape două decenii???), atentează la supremaţia totală, absolută. Ei bine, cam asta se întâmplă în profunzimile fenomenelor. Aidoma acestui afiş, prin care erai îndemnat să nu scarpeni limba!, căci duşmanul e preste tot şi te aude, afiş apărut în 1941, în anticamera războiului al doilea mondial, lumea de azi preferă să nu pălăvrăgească gratuit, pentru că are treabă! Dar înjură apăsat de unul singur la volan, apasă pe acceleraţie şi pe claxon... vorbeşte la portabil privind în gol, gândindu-se la procentele şi dividentele din banca la care tocmai se grăbeşte. Dar sunt zile în care trebuie să şi taci!
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article