Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

26 mars 2014 3 26 /03 /mars /2014 11:45

afis.jpg

Galeria SIMEZA, București / 27 martie - 9 aprilie a.c.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Agenda
commenter cet article
25 mars 2014 2 25 /03 /mars /2014 08:05

”Cuvîntul, Cel ce este împreună veșnic cu Tatăl cel fără de început, nedespărțindu-Se cu Cel de sus, acum a venit la cei de jos, pentru preamarea Sa milostvire, făcîndu-I-se milă de alunecarea noastră și luînd sărăcia lui Adam, S-a închipuit pe cel străin.

Tot pămîntul să se închine Ție și să cînte Ție”!  (Acatistul Bunei Vestiri).

circa-1560--Rusia.jpeg

Icoană rusească, circa 1558 (Catedrala din Solvîcegodsk, regiunea Arhangelsk).

O imagine rară, în care Sfînta Treime este suprapusă în același plan cu Buna Vestire. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
20 mars 2014 4 20 /03 /mars /2014 06:28

TREBUIE să recunosc, că atunci cînd citeam acest articol, și admiram conceptul și ideea de monument propus pentru concursul ”Monumentul Limbii Române” la Chișinău, nu m-am gîndit la locul în care acesta se dorește a fi amplasat. 

Apoi, am aflat!

ESTE vorba despre scuarul-piațetă din fața sediului Academiei de Științe a Republicii Moldova. Adică chiar pe artera principală a capitalei RM - bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, la căpătîiul acestuia. În acel spațiu însă deja se află un monument. Este Monumentul eliberării Moldovei de ocupația germano-fascistă (așa stă scris pe soclul înnoit după anii 1990). Autorul monumentului - Lazăr Dubinovschi (1910-1982), poate cel mai important sculptor din spațiul moldovenesc din secolul XX! Spun ”moldovenesc”, pentru a delimita spațiul aflat între Siret și Nistru. Asta pentru că doresc să fiu nițel eufemistic. De fapt, eu cred cu tărie că în materie de artă monumentală Lazăr Dubinovshi este de departe specialistul nr. 1. Ei bine, tocmai opera lui a avut cel mai mult de suferit, îndeosebi după moartea artistului. Seria monumentelor sale de for public dispărute (mă refer doar la cele care se aflau în Chișinău), este una care să ne facă să roșim:

- Compoziția sculpturală ”Întîmpinarea zorilor/ În zori”(1960); se afla în parcul catedralei; a dispărut în perioada reamenajării și configurării parcului, la începutul anilor 90;

- Altorelieful ”Iscusința Moldovei” (finele anilor '50), fost pe frontonul Teatrului Național; distrus la finele anilor '80;

- Portretul funerar al Lilei Dubinovschi (1972), lucrat în bronz; se afla în cimitirul Central de pe strada Armenească. Furat de pe soclu după 1990;

- Bustul din marmoră roșie al scriitorului Maxim Gorky (1975-1976); a fost înălțat în preajma Sălii cu orgă; s-a demontat pentru a se face loc unui straniu monument al lui Eminescu, după 1996;

- Grupul sculptural Marx și Engels (1976), care era amplasat în fața fostului sediu al C.C.al PCUS; vandalizat și demontat în 1991;

- în 2010 s-a făcut mare vîlvă în spațiul public, pentru a se demonta monumentul Eroilor-comsomoliști (1959); atunci m-am implicat serios în campania publică de a menține opera sculpturală a lui Dubinovshi pe amplasamentul inițial, adresînd în acest sens și o ”Scrisoare deschisă” primarului general al Chișinăului. Ulterior, am avut o conversație cu domnul Dorin Chirtoacă. 

Acum, se zvonește că pentru instalarea Monumentului Limbii Române se dorește demontarea Monumentului Eliberării...astfel că au apărut gărzi patriotice, pentru a-l proteja de acest act.

DSC06103.JPG1.

Mă bucur nespus că din cele 21 de propuneri pentru acest monument, s-a ales proiectul cel mai bun, anume cel semnat de artistul american de origine română Vlad Basarab, și căruia îi era consacrat articolul pomenit în debutul acestor notițe. Vlad Basarab este secondat în acest proiect de Andrei Ciubotaru. Dar, oricît de mult mi-ar putea plăcea propunerea plastică a lui Vlad Basarab, precum și alegerea adecvată, făcută de academicienii moldoveni, nu voi fi însă niciodată de acord cu demontarea operei lui Lazăr Dubinovschi. O potențialitate nu poate prevala nicicînd, dar nici covîrși prin importanță existența unei opere finite și deja consacrate public, începînd cu anul 1969, și mai ales că aparține unui artist de prim rang pentru acest spațiu cultural. Istoria însăși a avatarurilor acestui monument este un material prețios pentru scrierea unui roman, iar demontarea sau translatarea lui ne-ar reconfirma prezența, ca neam, în registrul nedemn al outsiderilor istoriei și a lumii civilizate.

LeoKoolhoven.jpg2.

Integrarea în spațiul public a acestui grup statuar ține de metabolismul orașului, este un patrimoniu cultural cîștigat în timp de către toți locuitorii metropolei, și nu ține - cred cu tărie acest lucru! - de bunul plac sau buna-dispoziție a unui pîlc de academicieni, să dispună de soarta lui. Vechiul monument trebuie să-și păstreze locul în care se află acum.

Acesta se află în Registrul monumentelor istorice, protejate de stat încă din anul 1993.

 

Foto: 1.Vladimir Bulat, 2006.

       2. Leo Koolhoven, 2007.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Demolări ale trecutului
commenter cet article
19 mars 2014 3 19 /03 /mars /2014 15:15

În anul 2006 în Transnistria a avut loc un aşa-zis referendum, în care populaţia era întrebată dacă e de acord să alipească spaţiul de dincolo de Nistru la Federaţia Rusă. Rezultatul a fost cutremurător: 97,2 % dintre cei care s-au pronunţat, au optat favorabil pentru alipirea la "mama Rusie". Asta în condiţiile în care populaţia românească din teritoriu nu este o minoritate neglijabilă, dimpotrivă! Dar tocmai aceasta nu a participat la scrutin. 

Actualul preşedinte al "Consiliului Suprem al Transnistriei", dl. Mihail Burla, a adresat Dumei din Rusia un Apel prin care se solicită acestui for suprem să analizeze posibilitatea de a include Transnistria în teritoriile Federaţiei Ruse, amintind că procentul celor care au votat în Transnistria, acum 8 ani, este chiar mai mare decît acel rezultat în urma Refendumului de duminică din Crimeea şi regiunea Simferipol, care a fost de 96, 77%. Concluzia este clară! Transnistria ar fi fost deja în Federaţia Rusă, dacă:

- ar fi fost recunoscută de vreun stat al acestei lumi;

- nu ar fi fost izolată de Rusia prin imensul brîu teritorial, care-l constituie Ukraina (acum în mocnită disoluţie!);

- Rusia ar fi fost mai interesată de acel teritoriu-fantomă, iată, tot mai aproape de UE;

- Vladimir Voronin nu ar fi fost preşedinte al RM;

- Politica externă a RM ar fi pus mai serios problema soluţionării "chestiunii transnistrene" (dar, dacă dai o pace lumii zise civilizate, "necicălind-o" cu lucruri ruşinoase, precum asta, ea îţi oferă o pace şi mai mare, te lasă chiar să şi dormi, uneori, în spaţiul european...); Oare nu pentru acesta a primit RM libera circulaţie în spaţiul Schengen? 

Republica Moldova are o mare problemă acum, una foarte aridă şi delicată (alături de un noiam, poate, mai mici, dar nu mai puţin arzătoare): păstrarea integrităţii teritoriale pînă la intrarea în UE! Dar cu ce teritorii va intra în spaţiul comunitar? Găgăuzia autonomă (prescurtat UTAG) a anunţat să-şi face oaste militară proprie, iar Transnistria cerşeşte Moscovei integrarea ei în Federaţia Rusă? Unde se va delimita graniţa RM, care va deveni limita estică a UE? Pe Nistru? Dincolo de Nistru, în periferiile Tiraspolului, în jurul cetăţii Tighina? Pe unde va trece graniţa extinsei UE?

Cine vrea să arate cum arată astăzi graniţele securizate ale UE, în frontierele actuale ale României, să treacă Prutul spre RM, şi să holbeze larg ochii la felul în care arată acestea, cu fîşii arate, cu gard metalic şi cu sîrmă ghimpată de-asupra, cu stîlpi de iluminare nocturnă, cu garduri, garduri...Cam aşa arătau şi fruntariile de altădată ale fostei şi "nedefunctei" U.R.S.S.! Oare este întîmplător că raportorii UE se numesc şi acum comisari? "Comisarii poporului", pe vremea NKVD-ului, dar şi după, aveau împuterniciri şi proceduri practic nelimitate, orice fiindu-le îngăduit, pentru a atinge ţelurile care li se puneau în faţă. Azi, impun securizarea graniţelor, dar să spună exact, în cazul RM, pe unde să treacă aceasta?! Deocamdată, Ukraina securizează propriile graniţe cu Moldova şi Transnistria. 

Minime date statistice:

 - populaţia transnistreană în 1989 era formată din aproximativ 750.000 de oameni;

 - în 2004, cînd s-a făcut ultima oară un recensămînt - 550.000 de oameni;

 - noiembrie 2013 - aproximativ 506.000 oameni, din care populaţia urbană o constituie 350.000 de oameni. Şi se mai spune, că circa 200.000 de oameni posedă cetăţenia Federaţiei Ruse, şi cîteva zeci de mii - pe cea a Ucrainei. Care este procentul moldovenilor şi altor etnii conlocuitoare nu se precizează! În orice caz, eu am fost incapabil să le pescuiesc din internet sau alte surse.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
14 mars 2014 5 14 /03 /mars /2014 06:00

DESPRE regimul politic al lui Lukașenko se spune că este unul dictatorial, cu limitari ale libertății de expresie etc.

Constat însă că la Minsk - capitala Republicii Belarus - s-a construit una din cele mai înalte și ample biblioteci din lume (are 23 de nivele, aproape 74 de metri înălțime). Este deschisă pentru public din 2006, și avea la acea dată fațada luminoasă cea mai avansată și spectaculoasă din  întregul spațiu ex-sovietic. Este in formă de rombicuboctahedronIntregul echipament de iluminare a acesteia a fost furnizat de firma HP. Construcția a durat intre 2002-2006, deși proiectul acesta era gata deja în amurgul comunismului.

 biblioteca nationala din Minsk

Era considerata, în anul 2009, printre cele mai urîte cladiri ale lumii, dar acest lucru este afirmat totalmente în dorul lelii - cred cu tărie asta! - ca să compromită "realizările" regimului lui Lukașenko, pentru a nu atrage turiștii străni, in ideea de a descuraja pe toate căile vizitarea tării, poate una dintre cele mai necunoscute ale Europei de ieri și de azi. Dar ce are o instituție de cultură cu aporiile unui scelerat, chiar dacă acesta este președintele țării?

Pentru o mai amplă documentare vizuală cu privire la acest edificiu, se poate consulta acest portal, care contine numeroase imagini din exterior și interior

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
13 mars 2014 4 13 /03 /mars /2014 10:42

Florian Illies este istoric de artă și specialist la o casă de licitații din Berlin (Villa Grisebach), pentru bunuri culturale de secol XIX.

În 2012 a editat cartea 1913: Der Sommer des Jahrhunderts, este istoric tradusă deja în cîteva limbi, iar curînd a fost premiată cu Premiul Ludwig-Börne. Este suficient să privim lista celor care s-au învredicit de primirea acestui premiu ca să înțelegem importanța și valoarea majoră a acestei cărți, semnate de Florian Illies! 

Cartea are un succes nemaipomenit în Occident, este deja tradusă în cîteva limbi. Illies este istoric de artă ca pregătire universitară, cu studii făcute la Bonn și Oxford (unde s-a concentrat pe cercetarea epocii victoriene).

7859-39-6.jpg Desigur, succesul cărții se datorează , cred, și anului înscris, cu litere impunătoare, pe copertă. Dar la fel de adevărat este că atunci cînd se împlinea un secol de la fatidicul 1913, partea conștientă și pătrunzătoare a acestei lumi, nu se putea să nu se gîndească la semnificațiile profunde care au debutat atunci, punînd început acelor ”spaime milenariste”, despre care, cîndva, Georges Duby a scris o carte devenită celebră și clasică pentru toate studiile universitare despre Evul Mediu. 1913 a însemnat, de fapt, începutul secolului XX. Or, Florian Illies, a pus pe tapet aproape tot ce a devenit public în materie de artă, muzică, știință, simțire, sensibilitate, în spațiul apusean, cu accent pe lumea germană.

Freud publică ”Totem și Tabu”; Stravinski lansează, la Paris, baletul ”Primăvara sacră”; Spengler editează ”Declinul Occidentului”; Malevici inventează ”Pătratul negru”; Duchamp atașează o roată de bicicletă unei taburete; în Galeriile lui Vittorio Emmanuel din Milano, se deschide primul butic ”PRADA”, cu produse elegante din piele; în ultimele zile ale lui decembrie, 1913, Ezra Pound îi scrie lui Joyce o scrisoare în care-i cere cîteva poeme, pentru revista pe care o conducea, The Egoist; această corespondență a dus la scrierea ciclului ”Dubliners”, publicat în 1914, dar și primele capitole din ”A Portrait of the Artist as a Young Man”. Florian Illies sugerează că Joyce, ca mare autor, s-a născut atunci...Kafka va scrie undeva în ”Jurnal”: ”Am fost la cinema. Am plîns”.   

Toate aceste anecdote sunt adunate sub coperțile unui titlu mai mult decît ofertant: ”1913: Vara unui veac întreg”. Probabil că nimeni nu-și imagina că în anul viitor se va declanșa primul război mondial, care va răvăși întreaga lume europeană și mediteraneană, dar va conduce și spre prăbușirea imperiilor care pulsau și prosperau a acea dată: Țarist, Habsburgic, Otoman.

Anul 1913 era ultimul an de pace, de noutăți de tot felul, de originalități, frivolițăți și povești surprinzătoare. Acestora Florian Illies le dedică prințarul său volum, pe care-l percep ca pe un apendice ilustrat și mai accesibil al fantasticului volum al lui Jacques Le Rider, ”Modernitatea vieneză și crizele identității” (1990), tradus la noi în sumbrii ani post-revoluționari, la Iași, în 1995. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
11 mars 2014 2 11 /03 /mars /2014 13:58

În limba rusă cuvîntul lopuh (Лопух)= brusture, respectiv frunza de brusture. 

A exista în URSS un pictor faimos, care se numea Alexandr Lopuhov (1925-2009), care a oblojit bine şi a garnisit panteonul picturii sovietice cu opera sa, inclusiv cu această pictură care a fost, se pare, lucrarea lui de diplomă, în 1953, cînd a absolvit Institutul de artă din Kiev. A trăit şi în Ukraina post-comunistă, se pare fără gloria de altădată. Poate că se dăduse la fund, nu insista pentru mai mult decît avea deja.

Lopuhov, Petrograd 

Cel mai probabil un astfel de specimen de pictură, cu titlul - "Spre Petrograd", aflat în muzeul naţional de artă al Ukrainei, era destinat uitării. Şi e bine să fie aşa! Deloc unei posterităţi, pe care am resimţit-o recent, prin apariţia unei picturi, care-i semnăna aproape leit.

Este vorba de tranzacţionarea la casa de licitaţii ARTMARK a unei picturi semnate de un oarecare Constantin Georgescu (1926 - 2013), artist local, constănţean - aproape de acelaşi leat cu sovieto-ukraineanul Lopuhov, dar căruia i-a supravieţuit cu aproape un cincinal! -, lucrare cu denumirea "Lenin", în chip ciudat nedatată. Cei doi artiști au trăit o viață paralelă. Unul, cu oarece glorie, cu onoruri și funcții, inclusiv politice (ruso-ucraineanul), celălalt a dus o viață quasi-anonimă, provincială, îndeplinind comenzi mărunte, inclusiv de artă monumentală, prin stațiuni cu menire estivală (constănțeanul)...

142_30.jpg

Nu poate avea nimeni, cred, niciun dubiu asupra "sursei de inspiraţie" a picturii semnate de românul dobrogean! Ce mă miră pe mine foarte, este însă slaba cultură vizuală a celor care nici nu au simţit nevoia (fie şi minimă) să semnaleze această asemănare frapantă. Desigur, mi se va spune, nu e întocmai acelaşi lucru. Or, fireşte, Lopuhov nu e Georgescu, iar compoziţia pe care acesta din urmă a preluat-o, a modificat-o doar puţin. Preschimbînd personajul din planul trei, care la Lopuhov priveşte afară, învăluit de aburii trenului aflat în mare goană, C. Georgescu l-a întors pe acela cu faţa spre privitor, mai exact, l-a pus să privească spre ceafa conducătorului revoluţiei bolşevice. Am vaga intuiţie că acel personaj nu este nimeni altul decît Stalin, şi e preluat şi el de pe undeva, din panteonul pictural sovietic. În rest - înfricoşător de identice sunt cele două picturi. Pe cît de identice, pe atît de plate!

Pe cale de consecinţă, nu am niciun dubiu că piesa care a figurat în licitaţia dedicată "epocii de aur" (6 martie) - este completamente un plagiat, nici măcar bine realizat! Probabil că s-a făcut după o reproducere color. Admit că putea fi în joc intenţia unei replici, sau o reinterpretare, dar atunci oricine încearcă acest lucru, se opinteşte să fie cît mai curtenitor faţă de sursa originară, mai fidel faţă de original...şi în orice caz, consemnează acest lucru, căci nu e tocmai un detaliu de neglijat. Copia e altceva. Se face cu originalul în faţă, la o dimensiune uşor modificată faţă de cel dintîi, şi se notifică obligatoriu (pe faţă sau pe verso) cine este autorul după care cel care copiază a realizat copia.  

Tot în aceeaşi limbă rusă cuvîntul lopuh, în semn figurativ, înseamnă zevzec, naiv, prost, papă-lapte etc. Doar că nu Alexandr Lopuhov este cel la care mă gîndesc, cînd interpretez numele său de familie în chip de cadenţă figurativă, ci la C. Georgescu, cel care a crezut probabil că a dat lovitura pictîndu-l pe "marele" Lenin, atunci cînd l-a pictat...Poate l-a pictat la comanda vreunui potentat comunist local, sau a unui "fin" cunoscător în ale sovieticelor vizualităţi? Pe cine să fi păcălit omul cu pictura sa atunci, demult, ca şi acum, cînd această piesă are un nou proprietar? Oricum, istoria artei nici nu-l va consemna. Poate nici chiar la notele sale de subsol. 

 

P. S. Că tot am pomenit aici despre un artist ukrainean, şi despre Kiev, recomand acest text al Alinei Mungiu Pippidi. Dar şi acesta. Ambele ţin de actualitatea imediată. Nu putem fi în afara forfotei mediatice, a poluării masselor cu fel de fel de opinii, păreri, analize. Atunci cînd ai opinii, şi le proiectezi în public, trebuie să manifeşti şi îngăduinţa pentru a le asculta (măcar) şi pe ale altora...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Pamflet
commenter cet article
4 mars 2014 2 04 /03 /mars /2014 15:27

Demult visez la o carte, de fapt la un autor, care să mă facă visător cu adevărat. Fericit şi împlinit, un fel de suflet afin, care să-mi vorbească în cuvintele mele, ca şi cum aş spune eu...Nu pot nici eu să cred, dar l-am întîlnit!

Este vorba de Béla Hamvas (1897-1968), care este total necunoscut lumii româneşti, şi este prezent de curînd pe rafturile librăriilor cu un volum care mă unge realmente pe suflet: Filosofia vinului (1945).

Nu e o carte despre care să poţi să scrii, ci din ea trebuie să transcrii. Să o transcrii toată!

Am ales însă un singur fragment. Cel cu titlul de mai sus. Căruia i-am adăogat numele autorului. Din rațiuni strict tehnice.

filosofia_vinului_coperta_1.jpg 

"În urma unor cugetări temeinice, declar că nu păcatul este cauza răului. Cauza acestui rău este mult mai adîncă. Răul izvorăşte din proasta atitudine. Păcatul este doar urmarea acestei proaste atitudini. Acestea fiind zise, pe urmele Sfîntului Apostol Pavel, consider sfera legii şi a moralei ca fiind lichidată, şi doresc să stabilesc originea tuturor acţiunilor umane chiar în fundamentul construcţiei: în religie. Şi fac acest lucru, nu în mod arbitrar, şi nu pentru că eu aş fi descoperit această idee. NU. Acest lucru este privelegiul escatologilor creatori, în clipele lor fondatoare de religii - cum spune contemporanul nostru. Şi fac acest lucru, pentru că, experienţa îmi spune, legea şi morala au stins păcatul cel mult aparent, în realitate nereuşind niiodată să vindece vreun rău. Rădăcina păcatului , şi prin ea, izvorul răului, este ascunsă prea adînc, astfel încît nici morala, nici legea nu le pot atinge. Păcatele  tigmatizate de codul penal sunt doar consecinţele finale ale proastei atitudini religioase. Am spus deja şi subliniez acum din nou, toatp lumea trebuie să aibă o religie, nu există om nereligios (sublinierea îmi aparține - v.b.). Dacă cineva nu crede, în religia bună, crede într-una rea. Dintre toate religiile rele, cea mai rea este ateismul.

Esența însă urmează abia acum. Religia rea nu este consecința atitudinii proaste. NU. Religia rea este însăși atitudinea proastă. Această atitudine proastă e prăsila tuturor relelor și izvorul tuturor păcatelor. Este, în râprimul rînd, izvorul defectelor morale, cum sunt vanitatea, invidia, rapacitatea, obrăznicia, lăudăroșenia, lipsa bunului gust. Dar este la fel și izvorul și prăsila tuturor crimelor persecutate de codul penal, al furtului, al înșelăciunii, al omorului. Așa numitele păcate sunt doar cele din urmă consecințe ale religiei rele. Dar și așa, numitele defecte morale sunt tot consecințe. Consecințele a ce? A proastei atitudini. A religiei rele. Așadar, ce trebuie făcut? Să se emită legi severe? În niciun caz! Acestea tratează doar simptomele, nu și cauzele. Să se întărească stăpînirea de sine morală? Să se recurgă la asceză? Să se recurgă la autotortură? Num nu, de o mie de ori nu. Și aceastea dunt doar consecințe. Trebuie schimbată atitudinea. Religia rea trebuie preschimbată în religie bună. Nu legea, nu juriștii, nu judecătorii, nu regii, nu preoții, nu moraliștii, și nu satiricii și nu eroii virtuții și nu predicatorii ne învață acestea, ci numai și numai escatologii creatori în clipele lor fondatoare de religie.

Să nu mire pe nimeni că răul are un rol atît de însemnat în viața omului. Răul este de fapt singura problemă de rezolvat. La început omul a făptuit primul păcat. Nu este ceva ce se lovește de codul penal. Nu ar fi putut fi judecat nici chiar după cele mai severe sisteme morale. De ce? Pentru că primul păcat, păcatul cel mai întunecat, răul cel mai rău a fost religia rea, atitudinea proastă. În această clipă omul a fost prins de un smasm. Biblia numește acest lucru păcat originar. Din această clipă trăim toți cu acest spasm care s-a ivit în fundamentul ființei noastre, în atitudinea religioasă. Pentru că acest șoc este ereditar. Propria noastră proastă atitudine ne irită și ne căutăm dezlegarea în mod disperat. Potopul nu a reușit să ne spele de ea. dar odată cu apariția curcubeului a apărut și licoarea dezlegătoare. Eu pot percepe vinul doar ca un act de grație dintre cele mai înalte. Vinul dezleagă. Avem vin. Putem să dezlegăm acel șoc blestemat. Vinul ne readuce la viața originară, paradisul, și ne arată unde vom ajunge, la a lumii cea din urmă sărbătoare. Omul poate îndura acest pod între prima și ultima zi doar în extaz. Acest extaz este vinul”. 

 

Traducere din limba maghiară de László Attila Hubbes, pag. 27-29.

Nota bene: autorul traducerii, László Attila Hubbes, este un intelectual de marcă al Transilvaniei de azi.

În anul 2006 a susținut o teză de doctorat, cu tema: Fascinația sfîrșitului: Apocalipsa. Lucrarea a fost elaborată și scrisă în limba maghiară. Un rezumat al acesteia - tradus în limba română - se poate ceti aici. Cartea lui Béla Hamvas a avut parte de un foarte iscusit traducător. Este șansa noastră, a românilor! Sperăm că și alte titluri ale lui Hamvas să fie traduse tot de acesta.

Filosofia vinului a mai apărut: în engleză (1989), croată (1993), finlandeză (2000), slovenă (2004), cehă și sîrbă (2008). Astfel de cărți apar foarte rar, și de aceea trebuie să considerăm un privilegiu apariția ei, că o putem ceti chiar în limba maternă!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
3 mars 2014 1 03 /03 /mars /2014 15:02

Artistul, poetul şi performerul Yuri LEIDERMAN mi-este de foarte mulţi ani prieten şi interlocutor. Locuieşte de mai mulţi ani la Berlin. În ultimele săptămîni acesta a devenit şi activist!

Azi am primit acest manifest, pe care-l public în întregime pe acest blog, pentru că sunt întru totul de acord că RUSIA nu mai e o ţară care are dreptul la prezenţe artistice de mare amploare, cum este bienala de artă contemporană Manifesta. 

"Dear friends!

 I appeal to you as an artist, participant of 1st Manifesta, European Biennale of contemporary art (1996, Rotterdam) and as native of Ukraine. It seems, the situation does not need extended explanation. My country experienced cynic impertinent military aggression from Putin's regime of Russia.

Clearly St. Petersburg is marvelous city and Hermitage is one of the most famous museums around the world. Nevertheless there was initially mistaken decision to host Manifesta 10 (2014) in a country where freedom of art expression is repressed, where imperial chauvinism and obscurantism raised in state ideology. This day such decision looks shameful. I call you to support people of Ukraine in their hard struggle for independence and future. I appeal to international art community:

BOYCOTT MANIFESTA 10 IN ST. PETERSBURG!

Yuri Leiderman, artist

 Please forward to your colleges!".

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
28 février 2014 5 28 /02 /février /2014 08:20

NOTA BENE: După 7 ani, de cînd moldovenilor li se barase calea, prin introducerea de vize, iată că de ieri RM a fost trecută de pe ”lista negativă” în cea ”pozitivă”, conform unui Raport remis de Parlamentul European. Moldovenii vor putea călători scutiți de regimul special de vize în spațiul european.

ÎN FOND - asta e lecția cea mai percutantă, pe care a trebuit să o însușească Ukraina! Poate că sunt unii idioți care spun că Moldova nu știe în ce se bagă, dar din moment ce România este deja în UE, ce rost mai are să-și facă prea multe scupule un atavism al acesteia?

Straneitati-8533.jpg

foto: vladimir bulat, 2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article